douazecisisapte

Se duce incet incet si anu' asta, asa cum s-au dus si primii 25 de ani din viata mea. "All good things must come to an end". Asa zicea Nelly F. si cam asa zic si io. Se potriveste chestia asta mai ceva ca o manusa. Nu-mi vine sa cred ca deja bate in buzunar 2010. Nu-mi vine sa cred cam cat de repede au trecut toti anii astia si cam cat de repede m-am trecut si eu si tot ce ma inconjoara. Nu mai pot s-o dau p-aia cu "nu pot sa fac bla bla, ca-s prea mic". Deja aia cu micu' s-a dus. Trebuie sa ma maturizez si s-o iau pe picioarele mele. Deja se intampla asta si e din ce in ce mai infricosator. Nu mai are cine sa-ti faca, cine sa-ti dea, cine sa te rasfate. Esti mare acum. Iti faci singur, iti dai singur, incerci sa te rasfeti singur. Asta e. Suntem oameni. Ne nastem, traim, incet incet ne ducem, cam cum se duce si anu' asta. Cred ca sigur e din cauza perioadei de sarbatoare, dar imi vine sa-mi cer scuze de la toti si de la toate. Parca nu s-ar incheia doar anu', parca m-as incheia si eu si parca as vrea sa las totul in ordine. Imi pare rau pentru toate supararile pe care le-am provocat, pentru toate clipele in care mi-am uitat prietenii adevarati, pentru toate weekendurile in care m-am multumit cu un amarat de film in loc sa-mi incalzesc inima langa soba cu familia, imi pare rau pentru toate indepartarile pe care le-am facut, cu sau fara motiv.
Sau poate ca nu trebuie sa gandesc asa. Poate ca nu trebuie sa ma gandesc ca se termina ceva. Asa e. Nu ar trebui sa ma gandesc ca se termina anu' asta. Ar trebui sa ma gandesc ca incepe un an nou. Un an in care o sa am o noua sansa in a repara toate stricaciunile facute, un an in care viata nu se sfarseste, ci renaste. Un an nou, cu lucruri noi, cu mai mult curaj, cu mai multa pasiune, cu mai multa dragoste, cu mai mult timp pentru tot si toti.
Sau.....sau poate e totusi un final. Poate.....poate pana la urma toate lucrurile bune au un final. A fost un an bun, isi merita finalul. Oare eu nu mi-l merit pe al meu?
Sarbatori Fericite si sa te revad cu bine la...finalul tau!

Fin.

... rau!





...in Campina.

... cu fulgi de zapada!

... plecat. Atat de plecat incat mi-e fri"caca" n-o sa ma mai intorc. Sa traiti in milioane!

Suntem o natie de labagii. Ne place sa ne-o facem cu mana noastra. Suntem speriati de fantome ale trecutului si nu vedem mai departe de usa jegoasa care ne desparte de realitate. Ati votat pe anticomunistul comunist. Sa traiti bineeeeee, asa cum or sa traiasca si cei 1,2 milioane de someri din tara asta amarata. Nu aveti cum sa scapati, o sa faceti si voi parte din ei.
Sa o sugeti bineee!

...departe.

Toata viata nu m-am considerat un om bolnavicios. Adica, da, ma rupe o raceala mai puternica asa, dar nu dar buzna la medic. Nu-mi place halatul alb, poate doar daca e pe vreu-un brutar sau patiser. Nu-mi plac medicamentele, nu-mi plac acele, nu-mi plac fiolele. Nu-mi aduc aminte ca prin primara/generala sa fi fost vre-odata primul la vaccin. Adica, nici macar nu-mi stiu grupa sanguina, deci cam atat de mult imi place sa ma duc la medic. Si oricum, dupa o plimbare prin spitatul asta mare, clar o dai pe ceaiuri si pe rugi indelungate la Doamne-Doamne.
Dar, ca asa suntem contruiti, cu timpul incep sa apara unele si altele si aici nu ma refer la burta. Cand cadeai din pom si te loveai, ziceai ca n-ai nimic si-o luai la fuga. Acum incepi sa-ti cam aduci aminte de toate cazaturile si loviturile, mai ales ca trebuie sa dai pe ele, dupa 20 de ani, cu alifie d-aia de-ti face casa sa miroase a azil. Asa ca te maturizezi la cap, dar incepi sa te prostesti la fizic. Esti mai sensibil la urechi, la ochi, la oo, in general la tot. Tot asa m-am prostit si io pe la ureche si a inceput sa ma doara. M-am panicat si am plecat la doctor. Mi-a zis ca urechea e la locul ei si cica tot acolo o sa ramana o perioada, numai ca am artrita la mandibula si ca trebuie sa iau niste, ceea ce io numesc fasui medicamentat, medicament care incepe cu k si se termina cu etonal. Si cica e forte. Si da, e foarte forte, atat de forte incat mi-a facut stomacul praf. Am aproape 24 de ore de ragait continuu. La propriu, cand zic ragait continuu! Continuu! Nu miroase nasol sau ceva, iese numai aer. De unde mama naiba o iesi atat aer, nu pot sa-mi imaginez. Nu-mi vine sa cred ca un stomac amarat poate produce atatea gaze. Scot mai multe gaze decat o dacie din '78. Simt ca o sa ma urc pe pereti. Niciodata, niciodata nu credeam ca un medicament care trebuia sa ma repare, m-ar fi putut strica in halul asta. Nu o sa mai iau nimic de-acum incolo. Ma dau pe rugaciuni si atat. Nici ceaiuri nu mai bag ca poate si alea uita ce-s si se cred bauturi acidulate. Daca stiam ca o sa mi se intample asta, chemam p-aia de la world records si aveam si io pagina mea la cele mai multe ragaituri pe orice perioada de timp vruiau ei. Am si dovezi inregistrate pe perioade de 1, respectiv 2 minute, dar nu prea stiu sa le pun aci. La cerere, le fac disponibile, ca sa vada toata lumea ce poate sa face kktonal dintr-un om.
Printre 2-3 ragaituri per 5 secunde, va salut si urez toate cele sanatoase! Ragaiala placuta!

real madrid - AC MILAN : 2-3. Suck it!

Se observa foarte usor indepartarea mea de catre ale blogului, desigur, cel mai neimportant lucru de care m-as putea indeparta vre-odata. Imi pasa de blog asa cum imi pasa daca iese presedinte un prost sau altul, oricum e acelasi drac, toti or sa fure la fel. Cred ca tot ce am avut de scris, am scris. Am avut momente cand chiar simteam nevoia sa zbier undeva si cum poti zbiera mai bine decat pe hartie electronica. Imi vine cate-odata sa injur in gura mare. Cred ca atunci as scrie cel mai bune, insa nu prea se nimereste sa am atunci blogul la indemana, mai tarziu fiind degeaba pentru ca ma racesc la fel de repede precum ma aprind. Cred ca singurul lucru care ma opreste sa nu inchid chestia asta sunt linkurile din partea dreapta pe care le vizitez zilnic sau, un motiv mai plauzibil, sentimentele care ma incearca atunci cand vad ca cineva se mai intoarce sa vada ce prostii am mai scris, desigur, cei care nu ajung pe pagina asta printr-o singura cautare de-a lui gogu. Cum se chema asta? Mandrie? Vanitate? Pacat de pacat? Adi de adi? Prostii de prostii?
Salutari plouate si pe cat mai necurand!

--
Sent from my mobile device

...si cazu' lat!

De la o vreme mi se pare ca viata mi-o traiesc pe fast forward. Nu mai am rabdare sa mananc, nu mai am rabdare sa ascult o melodie de la cap la coada, nu mai am rabdare sa vad genericul unui episod dintr-un serial, nici macar nu mai am rabdare sa dorm. Ma pun in pat seara si as vrea sa derulez totul pana dimineata. Imi dau seama ca morala filmului aluia cu telecomanda e cam adevarata. Nu mai avem rabdare pentru nimic, dar la un moment dat o sa regretam toata fuga asta continua. Unde ne-om grabi, n-am nici cea mai mica idee. Ideea e ca de la un timp, ziua nu mai pare a avea acelasi numar de ore, lucru pe care il cam zice toata lumea. Poate ca de aceea alergam ca disperatii, sa le facem pe toate, dar intr-un timp mai scurt. La un moment dat devine obositor, pana la urma epuizant. Trebuie sa invatam, sa ne adaptam, dar cu fast forward-ul nu facem altceva decat sa pierdem. Pierdem viitoare amintiri frumose, pierdem prieteni, pierdem sanse. Si totul o sa ne izbeasca si-o sa ne dam seama de asta, dar o sa fie prea tarziu pentru ca viata iti ofera fast forward de cate ori vrei, dar rewind, niciodata.
Sanatate multa si incercati sa traiti la viteza normala; graba strica treaba!

Jay-z - Empire State Of Mind [Ft Alicia Keys]
Asculta mai multe audio Muzica

Iio-Kiss you
Asculta mai multe audio Muzica

UPDATE 2: Inchei intr-un mod strict academician, prezentand o eleva de nota 10 si o profesoara exigenta (a se vedea rigla)!
UPDATE: M-am saturat de blonda aia, am inlocuit-o! N-o sa reziste mult nici asta :p.
A inceput scoala, asa ca de-acum incolo o sa ma trezesc pe ritm de tipete si zbieraturi. Offf, ce dor mi-a fost. Pana acum n-aveam loc de batrani in autobuz, de acum incolo n-o sa am loc nici de copii. Oh happy day! Macar de n-as avea loc de pitipoance d-alea de-a 12-a :p.
Sanatate multa si un an scolar productiv!

Chiar de pe el scriu acum. L-am vazut, l-am cumparat, l-am stricat, l-am reparat. Nu eu. Eu stiu doar sa stric.
Sanatate la toata lumea!

Ascultand


Fedde Le Grand feat Mitch Crown - Let Me Be Real
Asculta mai multe audio Muzica

si visand la

...that will be a day when my hand can touch the beautiful curves of an 5800 xpress music phone. but not yet... fuck it, cruel life!

Dupa vre-o cateva ore: mi-am dat seama ca fericirea altora inseamna tristetea mea. Futu-le muma-n cu...fund de nunti, ca nu ma lasa sa-mi iau io bijuteria. :((

Se pare ca sunt intr-o pana creativa. Poate ca n-am nimic de spus, sau poate ca am prea multe si nu stiu pe care sa le regurgitez aici. Ideea e ca trebuie sa am o anumita stare ca sa pot scrie ceva cat de cat calumea. Daca incerc sa ma fortez, iese o prostie mai mare si decat mine, desi nu cred ca asa ceva ar fi posibil. E clar ca nu-s bun de blogger. Nu cred ca as reusi sa tin un blog zilnic, asa cum fac mai marii oameni care de cat de urati erau n-au mai vrut sa iese din ale lor cocioabe si au decis sa pupe in cur online, singurul mod de a iesii din cacat. Ciudat. Acum, aschimodiile se dau mari vedete si ies din marile lor vile ridicate in strainatatzuri, la volanul a patru roti ce sustin o tabla pe care e desenat un cal dintr-o cizma. Mi-as dori sa stiu sa desenez si sa fiu si inteligent. Mi-ar place sa fac comicuri. Imi plac comicurile. Doar dupa asta surfez pe net. Nu-mi plac palavragii care incep un post si care uita sa-l mai termine, sau care au cuvinte de incheiat gay, de genul "Va iubesc....bla bla". Aaa...si care arata ca un gay, la fel ca si blogul lui construit parca de un copil de 7 ani. Cu ce incepusem? Na ca ma fortai si facui unu' cu mot.
Sanatate la toata lumea, chiar si aluia chel si cu buze ca ventuze!

Dupa o citire a postului vazui ca am o gramada de greseli. Se trage totul de la prostia asta de pepene. Mi-e lene sa le corectez, asa ca dati-va si singuri seama ce plm vreau sa zic aci. Hai pa!
Cu o amarata si total lipsita de gust felie de pepene, cumparata de la coltul blocului pe bezna, parca-mi vine chef in a-mi lasa degete sa zburde putin pe tastatura animalului meu de companie, Leptopel. Chiar dinnainte de a pleca in concediu ma chinui sa ma falesc cu experientele de care am avut parte in ultimele 2 saptamani de concediu. Sa ma laud io cum am fost dezverginat de mirificile valuri ale marii negre/verzi/albastre la minunata varsta de 25 de ani, cum am calatorit sute si sute de km cu extraordinarele minunatii tehnologice puse la dispozitie de catre CFR si multe, multe alte chestii pe care deja le-am uitat. O sa incerc totusi sa-mi aduc aminte. Asa.
Pe la 25 de ani ma hotarai sa vad si io marea. Pana acum n-am prea avut ocazia, nici materialul si cred ca nici ardoarea necesara. Era oricum s-o ratez si anul asta ca nu eram prea hotarat, dar au fost altii mai hotarati decat mine, asa ca mi-ai indus si mie putina hotarare. Deja biletul de tren incepea sa-mi puna niste noduri in gat/genunchi/fund. Nu e ieftin deloc sa mergi cu trenul, doar decat daca esti student. Deci cum nu mai sunt, e al naibi de scump. Sa fi plecat cu rata nici nu se punea in discutie, masina pu*a. Deci tren. Ajunge repede (9 ore de cosmar), nu te dai din el decat la destinatie, poti sa faci pipi in timp ce merge (daca ai gambe echilibrate). Rapid, cacalau bani, nici macar o priza. Bun, da-l in ma-sa.
Trecura 9 ore, uite marea. Ma simteam ca la 3 ani cand am simtit prima acadea intre ale mele buze (fictiune, ca de unde plm sa mai stiu io cand am mancat pentru prima data acadele...sau orice altceva). Nu vruiam sa-mi pun decat bagajele in camera si sa o zbunghesc in apa + sa admir galetile de tzatza de pe plaja, desigur aratandu-le si prietenei mele ca sa nu-mi scoata ochii ca-s io bulagiu si le tin doar pentru mine. Dar cum se intampla de fiecare data, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la mare, asa ca am vazut camera, mi-am bagat ceva in ala care a facut vila aia si gandul mi-a fugit iar la galetile de tz...apa din mare.
Alge, bolovani, lovituri, taieturi. La mare mi se parea ca incepe a fi nasol. Mi se spulberasera cateva ganduri bune pe care despre ea. Vruiam la bulgari, in grecia, in antalia, dadeam pagina si ajungeam si-n caraibe si ... ma impiedicai de un mega bolovanul tineretului si ma trezi din vise cu o gura plina de apa sarata si foarte nasoala la gust. Prima zi la mare sucks.
A doua zi, de dimineata (10am) pe plaja nisip, in apa nisip, in mare valuri. Wow, ce tare e la mare cand sunt valuri. Iubesc valurile. As faca dragoste cu valurile toata ziua. Le vreau, le doresc, le iubesc. Dar cum valurile sunt ca femeile, nu le poti iubi tot timpul, asa ca a 3-a zi valurile n-au mai fost in forma, deci urasc marea. Sau poate ele erau, dar io eram atat de mahmur incat nu-mi dadeam seama ca valurile ma vruiau la nebunie, dar eu nu eram in stare de nimic? Neah, clar erau ele de vina.
Prima seara, nebunie pe strazi, erau mai multi oameni pe strazi decat cati gandaci am io acum in baie, ca au napadit de parca ar fi mega discoteca tineretului aci la mine. Oricum maine le dau la nas cu coco shanel, sa intinda toti cracii. Desigur, craiova n-a fost in stare sa bata cainii, desi tot costinestiu tipa cand dadea costea cu bila in porumbi. Rupti de obositi, am adormit in brate cu tovarasul meu de drum, de gen masculin. Normal ca cele 2 paturi separate din rezervarea facuta cu 2 saptamani inainte se transformase intr-unul semidublu asezat in laterala unei camere de 2m la patrat. Nu-i nimic, somnui dulce.
A doua seara, plimbare scurta, nepoposire in white horse (WTF?!), insa poposire la coada la intrare in mega super extra mega super extra mega dicoteca tineretului din costinesti, constanta, dobrogea, romania, europa, pamant, calea lactee. Parca era la carne inainte de 89 (nu ca as stii io). Un sfert de ora de stat, o gramada de bani pe bilet, dezamagire totala inauntru. Noroc cu fratele nostru, Alcoolul, care a facut ca noaptea sa para una de vis si sa ma faca sa tip "uite ala e din craiova", de parca vazusem pe Gica Hagi si ai lui. Bautura tare, gura multa, drum pana in pat de care nu-mi aduc aminte nici pana acum, o batalie cu greata si o zi care urma a fi una dintre cele mai nasoale simtite in cariera de, sa zicem, 10 ani de alcool. Urma a fi ziua in care ziceam ca nu mai beau uischi. Normal ca am mintit, dar stiu sigur ca asa mult n-o sa mai beau vre-odata.
Drumul inapoi, 9 ore, acelasi tren, acelasi pipi daca ai gleznele echilibrate. I love u, CFR (nu echipa de fotbal, huoooo).
Concluzie: am auzit ca in grecia e mai ieftin si mai frumos!
Sanatate multa, ma intorc la pepenele asta fad, care are doar miros, gustul creca se pierdu cand il taiai!

Gata, mi-am revenit...NOT! :D
Salutari si ... acelasi cuvant dar cu R in loc de L!

...but not yet! La cererea fanilor o sa scriu ceva. Cre'ca o sa scriu despre concediu, despre mare, despre soare, despre bucuria de a calatorii cu minunatiile ingineresti puse la dispozitie de CFR, despre una, despre alta, dar...nu inca. Nu-mi vine sa scriu. Cand o sa-mi vina, n-o sa ma mai opresc. Deocamdata nu scriu nimic. Trebuie sa ma reobisnuiesc cu plantatia de la serviciu, cu trezitu' cu mult inainte de orele 11 ale diminetii, cu sufocanta si mult prea deranjanta caldura care simt ca incepe a mi se urca la cap si a-mi inabusii micul creierash, etc, etc, alea, alea.
Sanatate si sa dea Domnu' la toata lumea nopti putin mai racoroase!

Gata distractia, inapoi pe plantatie!

Nu, nu plec in Frantzia. Cre'ca as vrea, adica sigur as vrea sa o ard 3 saptamani prin toata Franta, Marea Britanie, Scotia, Irlanda, Germania, dau pagina la atlas si poate ajung si-n Hong Kong si asa mai departe.
Azi e ultima zi de munca inainte de cele 15 zile lucratoare de concediu consecutive si neintrerupte, sper. De fapt, simt ca deja-s in concediu de 1 saptamana, ca si asa n-am mai facut nimic la servici, numai de am visat non stop la marea cea mare si neagra si la relaxarea totala pe care o s-o exercit in cele ce urmeaza a urma. Sper doar ca in weekendu asta sa nu ploua la Costinesti pentru ca sigur o sa bat pe cineva, chiar daca acel cineva se identifica cu propria-mi persoana. In rest, de marti in colo, poate sa rupa si sa curga siroare, pe Ana sa intoarca, dar presimt io asa putin ca Ana o sa faca rost de barca. Oricum o sa zac in cel mai nesimtit mod posibil, cu treziri dupa miezul zilei si leneviri in fotoliu/pat/iarba/nisip/pamant/pe oriunde apuc. Incerc totusi sa nu ma gandesc prea mult la revenirea din concediu si la munca ce ma asteapta nerabdatoare acilea pe birou.
O s-o iau din loc in asta-noapte, catre tzarm. O sa o ard si o sa ma ard in ultimul hal pe plaja. O sa fac sex cu nisipul, cu marea, cu soarele, prietena cre'c-o s-o neglijez. O sa ma balacesc in ultimul hal, ca o gasca nesatula si nepusa inca pe varza. O sa ma imbat ca porcu' in tineretului si o sa ma zbengui ca un parchinsonist profesionist. O sa strig hai craiova si m..e dinamo, cu berea alaturi, sperand ca o sa reusesc sa zbier mai tare decat prietena-mi microbista.
Intr-un final, o sa ma bosumflu si o sa ma urc in tren suparat ca las in spate marea cea puturoasa si plina de rahatzei si o sa ma intorc in orasul asta betonat si incins bine la 200 de grade celsius. DAR, o sa plec la mine acasa, la poalele muntelui, unde plapuma nu e optionala, ci obligatorie si unde umbra isi merita numele si chiar are valoare.
Sanatate multa si distractie placuta tuturor concediatilor(cei care sunteti in concediu)!

Cu limba imbasicata de catre loviturile dureroare ale unei pungi de seminte cu numere de BeHarca, extravirgine si extrasarate si cu degetele umezite de condensul provocat de 300ml de cola pe peretii unui pahar viu colorat, ma strofochez in a scrie despre minunatele fenomene ale mamicii noastre, natura.
Asa cum credem noi, incuiatii de olteni, afara se fac poze. Dar poze multe rau. Tot cerul e un blitz imens care parca ii deserveste aparatului divin care ar vrea sa imortalizeze superbele imensitati de beton ce fac ca aerul sa tinda spre limita irespirabilului. Dar, cam ca de obicei, dupa o perioada inflacarata trebuie sa apara si sfanta furtuna. Insa ea nu apare asa, singura. In intampinarea-i o trimite pe ea, linistea. De acolo, linistea din-naintea furtunii. Si linistea asta e minunata. Face cerul sa se aprinda, parca s-ar deschide pentru pogorarea ingerilor, face vantul sa adie, parca pentru invigorarea pomilor, face zgomotul sa amutzeasca, parca pentru linistirea noastra a tuturor. Dar exact cand totul incepe a deveni neasteptat de frumos, apare brusc. Cu tunete, cu fulgere. Cu grindina, cu vijelie. E ea, furtuna. Nu vrea sa faca decat rau. Sa smulga copaci si sa striveasca plantatii. Sa infricoseze pamantul si sa il faca sclavu-i. Si reuseste. Ca de fiecare data. Reuseste. Zdrobeste si pleaca. Nici nu-ti dai seama ce se intampla. Face un hit and run cum nici cei mai mari dintre freeleecheri nu reusesc in a indeplini. Si totul se linisteste. Insa ceea ce lasa in urma e o rana dintre cele mai adanci. Insa ce sa faci, trebuie sa o iei de la cap. Soarele se strecoara timid printre norii care incep a se risipi, sa mai incalzeasca odata pamantul, parca pentru a-i vindeca ranile. Trebuie sa-l pregateasca pentru viitor, pentru ca ea va reveni, insa nimeni nu stie cand. Insa va veni si va poseda.

Acest post este o porcarie si nu trebuie luat ca atare.

Mie atat de lene incat nici macar n-as fi in stare sa copiez postu' altuia si sa-l pun aci la mine. Desigur ca as mai modifica niste cuvinte acolo, dar nenea Goagal stie sa caute adanc adanc si sa-l gaseasca pe creatorul original. Creca ar fi in stare sa-l gaseasca si pe The Creator! Doamne iarta-ma!
Sanatate multa si lasati-va de plagiat!

Cam asa zice Liloo in Al 5-lea Element. Dar ce stia ea, ca doar nu era om asa ca noi, era fiintza perfecta, era arma desavarsita, era...buna. Si tot ea rabufneste in plans cand ajunge la litera W din enciclopedia lumii. De fapt creca H ii era de ajuns. Human. Om. Cred ca orice om ar trebui sa se infricoseze atunci cand si-ar da seama cu adevarat cum poate fi el. Orice bestie dornica de seva bruta si elaborata nu se compara cu bestia doritoare de...tot. Omul e cel care vrea orice, tot ce exista material si spiritual. E cel care niciodata n-o sa-ti lase vre-un indiciu spre ceea ce o sa faca in continuare. E cel caruia ii intuiesti cel mai greu urmatoarele miscari. De aceea, cei mai buni cutitari sunt oamenii.
Ca orice specie, oamenii se impart in 2 tabere. Pradatorii si vanatul. Vanatul sunt cei mai batuti de soarta si care, fara voia lor desigur, au fost stropiti la nastere cu ceea ce lumea moderna numeste constiinta. Astia-s chiar...gaste. Niste papagali. Botanisti. Naivi. Prosti. Pampalai. Sunt cei care chiar intind mana atunci cand un pradator o intinde pe-a lui. Si normal ca se intampla inevitabilul. Si-o iau. Grav. De putine ori in fata, de mult prea multe ori in spate. Asta e povara lor. Sa fie asa si sa si-o ia. Si, desi stiu ca or s-o pateasca de fiecare data, nu ezita niciodata in a intinde mana spre mana intinsa de catre pradator.
Pradatorul, pradeaza. Arde. Devasteaza. In stanga si-n dreapta. Si cel mai rau e ca intind mana catre vanat. Si aia, prosti, pun botu. Stai! Oare sunt aia prosti, sau e pradatorul mult prea destept. Iti dai seama cam cat de tare e sa-l faci pe unu? Cam cat de cool e sa fi rau. Sa fi un bad boy? Sau o bitch? Iti dai seama cam cate poti realiza? Cu o minciuna il faci pe prost/proasta. Cu doua chiar, te si bagi pe a lui piele si deja o sa ai ocazia sa-l injunghii din interior catre exterior! Cat de tare poate sa fie!
Acum serios vorbind. Chiar nu inteleg ce plm poate exista in bolnava minte a unora. Cum mama lu ala cu coarne poti acum sa zici ceva si la putin timp sa zici altceva. Cum se numesc astia? Aaaa...da....IPOCRIT(o)I! Cum poti sa joci atatea roluri incat nimeni normal la cap nu mai poate sa-si dea seama pana la urma cine mama lu' acelasi cu coarne mai esti. In fata voastra nu pot decat sa ma inchin si sa va multumesc. Sa va multumesc ca deja ati ocupat voi locurile astea si mi-ati dat mie sansa sa fiu asa cum sunt. Sunt un vanat, dar macar constiinta mea nu e patata cu sangele victimelor pradate. Pradati-ne pe mine si pe cei ca mine si sa speram ca in viata de apoi rolurile sa se schimbe.
Sanatate multa, pradatorilor!
PS: cine nu intelege ce e scris sus, naspa!

Macar pentru secventele de la final si pentru ea.

Gasi sa pun si un nou template la blog, nu e foarte fancy, da' merge!
Va multumesc,
Semnat, domnul Software Engineer!
Sanatate!

M-au hakerit hakerii si mi-au bulit blogu. Invidiosii!!! Glumesc, cine stie ce naiba s-a intamplat cu template-ul ala frumos de tot. Am revenit la cel din urma, deocamdata.
Sanatate!

Cam cat de greu e sa fi fals? Sau mai bine zis, chiar atat de usor iti e sa fi fals? Totul a inceput sa cam fie cu curu in sus. Totul devine un fel de matrix, in care nimic din ce vezi nu mai e ceea ce pare a fi. De fapt nu vezi nimic, pentru ca un fals e doar un fals si atat. Nu are nicio valoare, pentru ca e facut fara a fi gandit inainte, fara a-l fi proiectat careva, fara a fi creat! E doar o copie facuta cu un indigo de multe ori foarte tocit, rezultatul fiind nu numai un fake, ci un fake prost. Te uiti peste tot in jur, numai replici. Incaltaminte, imbracaminte, masini (mai rar - Gelly), bijuterii, ceasuri, oameni. Si stii sigur ca-s facute din barda si ca n-au niciun farmec, dar poate te bate si pe tine gandu' sa iei o prostie d-aia, ca na, e aproape moca si se gaseste peste tot. Insa tot cam peste tot dai de oameni fake, care se poarta fake, care fac lucruri fake, care vorbesc fake, care gandesc fake, care si pe a lu' kk il fac fake. Cre'ca toti avem momentele noastre de duplicitate, comportandu-ne fals. Incercam sa fim altceva, sa-i facem pe cei din jur sa ne placa, dar pana la urma, la dracu' il vreau eu pe cel din jur langa mine daca nu poate sa ma placa asa cum sunt de fapt? Nu vorbesc elevat, asta e, sunt de la tara. Nu am bani kklau, asta e, nu m-am nascut pe gramada. Nu am aptitudini de invidiat, asta e, sunt varza. Insa poate ca, categoria de varza de care apartin eu, pute mai frumos atunci cand se impute, decat cea din care faci tu parte. Si poate ca doar tu si muciosii de pe langa tine cred asta, restu' poate ca nu. Poate ca ma pricep la ceea ce incerc sa fac, poate ca-l fac mai naspa la inceput, insa am timp sa progresez. Poate ca altii nu-s mai buni, ci doar mai experimentati. Par example, eu ma chinui sa scriu pe ast blog si consider ca-s varza. Insa nu toti au crezut asta, motiv pentru care inca o fac. Insa o fac asa cum stiu eu, nu cum ar vrea ei. Ma chinui, nu-mi iese, renunt, tot nu-mi iese. Insa pana la urma am o sadisfactie ca ma straduiesc si ca ceea ce e desfasurat pe liniile de mai sus apartine dansului degetelor mele.
Sanatate multa si, va rog, nu umblati cu cioara vopsita!

Stii niste english? Iti place Norris? Vrei sa razi cu lacrimi? Ia de citeste!
http://www.thechucknorrisfacts.com/

Am incercat sa n-o fac. Am incercat sa nu fug de la mititica. Am incercat sa stau in coltul meu si sa nu intru in gasca care a disperat de atata dorinta de a fugi de la mititica. M-am tinut bine, zic, pana acum. Mi-au mai scapat 2-3 priviri, insa dorinte de fuga nu s-a masurat cu dorinta de...nefuga. M-am tinut tare pana acum, insa n-am mai putut. Ma macina curiozitatea foarte tare. Toata lumea zicea cam cat de tare e afara. Cat de tare e sa fugi, sa evadezi. Nu as baga mana in foc, dar 90% dintre barbati, cel putin, au incercat sa fuga si ei de la mititica si probabil ca au si reusit. Tot ce ma descuraja pana acum era perioada prea lunga de fuga. Dar nu asa, trebuie sa fugi cam 22 de km si da dai cam 4 ture. Pai frate, am fost scriitor in california, am profesat ca actor in rolul lui aquaman, am avut chiar si abilitati, dar sa ma gandesc ca trebuie sa alerg atata doar ca sa scap de la mititica mi se parea ca se cerea mult prea mult de la mine. Dar omu' e slab. Slab rau. Si asa am fost si io. Am cazut prada istorisirilor optimiste cu privire la fuga si n-am mai reusit sa ma abtin si-am facut rost de planurile primelor 2 ture de fugareala. Si am inceput si le-am studiat. Primul km, al doilea, al treilea...al saptelea. Bah, ale dracu' planuri, ca te cam tin in priza. Te trezesti pe la 3 noaptea si-ti dai seama ca trebuie sa mai si dormi, mai lasa naiba privitu. Iti intra sub piele. De fapt are si de ce. Fugareala asta e misto. Nu vrei decat sa o dai la capat. Sa termini cele 4 ture a cate 22 km si sa iei cireasa de pe tort. D-abi astepti sa vezi cum e cireasa. Dupa care te orientezi in alta parte. Poate dupa aia o sa fi medic rezident sau poate o sa fi un alien fara buric sau poate o nevasta disperata sau poate un desen animat. Insa pana atunci mai am mult de alergat in incercarea mea de a fugi de la mititica.
Sanatate multa si ochi limpezi mie!

Pe muzica de nelly furtado data la maxim, in incercarea de a dispera vecinii macar pe jumatate cat ma dispera ei cu ale lor balade manelisciene, ma spetesc in a scrie cate ceva. Mi s-a cam luat de blogerit. De fapt nici nu stiu daca am avut vre-odata chef, numai ca a fost o perioada cand vruiam din tot sufletul sa zbier, sa imi impartasesc frustarile, sa ma vada/auda cineva, sa imi impartaseasca trairile. Si a fost bine. Descarcarea e cheia. E bine sa spui ce te doare, chiar daca toata durerea ta vine din zona posterioara. E bine sa impartasesti, sa vorbesti. Nu foarte des, dar din cand in cand mai intalnesti si cate-o persoana ca chiar vrea sa te asculte si care sa incerce sa te sfatuiasca. Si e bine. Oare? Oare suntem cum suntem? Oare nu suntem ceea ce noi vrem sa ne convingem ca suntem. Oare nu fiecare are la el atatea masti cam cati oameni cunoaste? Oare nu ne purtam cu fiecare diferit, numai normal nu? E nasol cand incepi sa incurci mastile si sa o dai grav cu stangu-n dreptu. Sa nu mai stii nici macar tu cine esti sau cine vrei sa fii. Sa te pierzi in identitati, sa te uiti dimineata in oglinda si sa nu mai stie nici macar ea pe cine sa mai abureasca. Treaba e ca pierderea de identitate e iremediabila. Te-ai pierdut, esti pierdut pentru totdeauna. Singurul lucru care mai poate sa-ti fie de folos e judecata de apoi, la care oricum speri sa ajungi mai repede, ca doar ce plm, n-ai decat 20-30 de ani de viata, la dracu-ti trebuie mai multi? Hell ya!
Sanatate.

Tocmai au inceput primele ore din restul vietii mele!
Sanatate la toata lumea!

Zile intregi de stres si de ganduri, ganduri care in majoritatea cazurilor erau izvorate din partea intunecata si umbrita de lipsa de speranta, zile care desi detin aceeasi cantitate de timp, se scurg mai repede decat o lacrima pe obraz. Desi esti constient de pragul pe care trebuie sa-l treci, desi esti constient ca tot ce te desparte de el nu e decat un singur si amarat pas, lipsa de dorinta de care dai dovada te impiedica sa scoti din tine putina seva si sa te pui in miscare. Stai si astepti iminentul. Astepti mai mult sa te treaca pragul pe tine, astepti de fapt sa-ti pice para in gura. Si pana la urma se intampla si asta. Si iti dai seama ca para nu e nicidecum la fel de zemoasa, precum ar fi fost daca ai fi incercat tu sa o apuci si sa o smulgi din copac. Pana la urma iti dai seama ca asta esti. Natafleatza. Astepti sa iti pice para in gura, in loc sa te intinzi tu si sa o apuci. Treaba e ca natafletzi sunt multi, majoritatea si ca singura cale de a te evidentia printre ei este sa te trezesti naiba odata si sa intinzi mana. Deocamdata n-o faci. Deocamdata ti-e bine in turma, insa la un moment dat, unul dintre pragurile pe care o sa trebuiasca sa le treci n-or sa te mai treaca ele pe tine, ci or sa te izbeasca atat de tare incat o sa te faca sa plangi ca o scolaritza. Ai de gand sa schimbi asta? Deocamdata nu. Turma e buna. Traiasca turma.
Sanatate!

Nu stiu daca s-o bag p-aia cu lipsa de timp, sau de spatiu, sau de aer...treaba e ca nu-mi mai vine sa mai scriu. O fi din cauza ca nu mai sunt frustrat (prea mult). De obicei scriu cand sunt nervos, suparat, deprimat. In ultimul timp nu am prea mai avut stari dintr-astea. Nu m-a mai enervat nimeri (presimt ca o sa vina timpu'), nu m-a mai suparat nimeni (trebuie sa vina timpu'), iar de deprimat...are cine sa ma dedeprimeze! In momentele astea sunt doar stresat. Rau si mult! Stres indus mie de catre mine si numai mie trebuie sa-mi multumesc pentru el. Se aproprie un examen mare al vietii, pe care d-abi astept sa-l iau si sa scap naiba. De ce? Nici io nu stiu de ce. Nu mai am nimic de zis. Si pentru cuvintele astea ma strofocai la maxim. E clar, vorba nu e prietena mea!
Sanatate si bafta viitorilor licentiati! Fir intins!

sia - breathe me
Asculta mai multe audio Muzica

...in cur cu liftu'!
Sa ai 30000 de oamenii in tribune, la 35 de grade in aer si tu sa dai pase atat de flegmatic precum si io te-as flegma in chelia aia de aerist, sa dai tu 2 boabe cainilor, dar sa nu fi in stare sa scoti cel putin o remiza cu moldovenii, sa fi tu mititel si sa lasi sa-ti conduca echipa tom si jerry, sa vrei tu 10 mili pe ala care brusc i se impletira picioarele...bravo tie, echipa prea iubita...serios...echipa prea iubita!
Hai Craiova! Lasa ca la anu' rupem...not!

Besicile de la degetele mele alergatoare dupa o besica, dar si cele de la degetele mele spargatoare de seminte bulgaresti ma fac sa-mi vina sa injur in stanga, dar si in dreapta cate-odata! Am mai zis asta, de atatea ori, cum ca as vrea sa nu mai fiu cum sunt, ci sa fiu altfel, sa fiu...un nesimtit! As vrea sa am cea mai mare durere...durerea de p..., aia cand te doare in p... de tot ce te-nconjoara. Sa fiu capabil sa zic tot ce-mi trece prin cap fara sa ma intereseze daca ranesc sau nu, sa pot sa stropesc cu rahat asa cum altii o fac cu cea mai mica usurinta.
Brusc sunt nervos, ceea ce n-am mai fost de mult. Sunt nervos pentru ca gradinarul care se lauda ca are cei mai mari castraveti si cele mai mari oo este de fapt un bisnitar care vinde cornishor si ale carui oo sunt mai degraba besici. Sunt nervos pentru ca pasarica culegatoare de flori roz nu m-a intrebat si pe mine niciodata daca vreau si io macar sa miros una. Sunt nervos ca un trifoi se poate ofoli din cauza unui cartof sfarait in ulei si ingurgitat in miez de noapte. Sunt nervos ca trifoiul ala a fost atat de usor de rupt. Sunt nervos ca mi se arata spatele pe la spate si fata in fata. Sunt nervos ca se vorbeste pe la spate si se rade in fata. Sunt nervos ca pari a fi de treaba, dar de fapt esti de netreaba. Insa ma calmez, ca daca nu m-as calma m-as urca naiba pe pereti.
Ma calmai, gata! Salutari!

Imagine luata de aici. Foarte tari comicurile facute de baiatul asta!

Deoarece de ceva vreme inspiratia mea a fugit la turci, cu un...turc, incep a ma inspira de pe la altii cu mai multa inspiratie decat mine, adica de pe la oricine are inspiratie reprezentata printr-un numar mai mare stric decat zero. De data asta ma inspirasi tu. Si cum subiectul postului tau este femeia, imi zisai sa scriu si eu despre femeie, insa din punctul de vedere al unui barbat.
Titlul o sa fie iritant, stiu asta, si da, sunt misogin, insa in aceeasi masura sunt un iubitor de femei. Pana acum n-am scris de femei, pentru ca nu a avut cine sa ma inspira, dar si pentru ca eram inca in cautarea unui manual de utilizare a femeii. Mi-am zis si imi zic in fiecare zi ca femeia nu e om, femeia a venit de undeva, cu un singur scop, acela fiind de a ne pune capat noua, masculilor alfa. Asa cum Geordi La Forge a teleportat-o pe Eva exact in fata lu' Adam cu scopul de a se pune rau cu prietenul sau Doamne-Doamne, asa face acum Doamne-Doamne si o tot face de ceva vreme. Ne-a trimis pe noi, oamenii pe Pamant si din cand in cand se mai joaca cu masina aia de teleportat si ne mai pune cate-o femeie exact in fata noastra. Rezultatul: suntem mancati.
Iubesc femeile, normal ca le iubesc, ca daca nu le-as iubi, as iubi barbatii si io sigur nu fac asta. Iubesc femeile, insa cred ca in procesul de teleportare se cam pierde manualul de utilizare al acestora. Pur si simplu nu stii cum s-o dai cu ele. Daca esti prea grijuliu, nu-i bine. Daca nu prea pui mana pe ea, iar nu e bine. Trebuie sa gasesti o cale de mijloc pe care oricum n-o s-o gasesti vre-odata, desi tu toata viata asta incerci sa faci, desi stii sigur ca te omori degeaba, insa esti atat de ingramadit si nicidecum n-o sa renunti, desi renuntarea ar fi cea mai simpla solutie.
Oricum, toti barbatii se vaita cand vine vorba de femei, insa tot toti acesti barbati recunosc ca fara o femeie, cel putin, viata lor nu prea ar mai avea sens. Ce viata ar fi aia, daca nu ti s-ar zbiera numele in fiecare zi cand incerci si tu sa stai 2 minute, daca nu te-ai uita si tu la o telenovela doar ca vrea ea, desi ea isi face unghiile si nu vede nimic, daca...dar ce naiba vorbesc io, ca oricum nu-s mari...insurat. Aberez si io, ca de obicei. Pana la urma, cine a zis, a zis bine: "femeile, nu poti trai cu ele, dar nici fara ele!".
Sanatate multa voua, femeilor!
PS: Multumesc tie pentru inspiratie, raman dator!

...te scarpini si-ti trece. Schimbai aspectul. Mai degraba il facui praf. Lasa ca merge si asa.
Sanatate!

Cre'ca fiecare ar vrea, sau cel putin ar fi vrut, la un moment dat sa fie altfel. Sa nu mai fie el, sa nu mai arate ca el, sa nu mai gandeasca si sa nu se mai comporte ca el. Sa fie ca ala, ca ala jmecher, ca aia frumoasa, ca ala cu masina aia tare, ca aia din masina aia tare. Insa cum nu se pot intampla chestii d-astea, ne multumim cu a ne imagina.
Sincer, cateodata si eu imi imaginez cam cum ar fi sa fiu altu. Insa la mine nu prea e de bine, pentru ca intotdeauna imi imaginez cam cum ar fi sa fiu unu pe care-l doare in p... de tot si de toti. La fel ca cel care parcheaza in mijlocul strazii, la fel ca cel care trece strada cu mana la pu.. si opreste o coloana intreaga de masini doar ca sa se scarpine el la oo fara nicio grija, la fel ca scursura aia care opri masina pe alee doar ca sa nu il ploua pe chelia aia deasa care nu acopera decat un gat. As vrea sa fiu asa. As vrea sa nu mai fiu ala care glumeste, ci ala care raneste. Sa fiu cel care isi baga p... peste tot si caruia nu-i pasa de sentimentele altora. Dar cum nu am fost cladit sa fiu asa, nu-s. Nu-s rau, sunt bun. Nu imi place sa omor suflete, pentru ca si eu am unu al meu, care la randul lui nu vrea sa fie ranit. Rad, glumesc, iubesc. Nu tip, nu injunghii, nu atac. Sau ma rog, poate doar ca masura de autoaparare. Insa si atunci ma grabesc sa scot cutitul si sa curatz rana.
Probabil ca odata cu trecerea timpului nu o sa mai vreau sa fiu altceva si o sa accept in totalitate sa fiu doar EU. O sa vrea sa fiu batranul din tren care isi saruta sotia ca atunci cand avea 7 ani si simtea primul fior, o sa vrea sa fiu nenea care isi plimba perechea de mana prin parc si care se uita la ea asa cum soarele se uita in fiecare zi la pamant si nu as vrea sa fiu cel care intra in cocioaba duhnind a bautura ieftina in cautarea unui alt pahar de alcool ce urmeaza a fi platit cu banii meniti spre a hrani gura unui nepot infometat.
"Da Doamne o ploaie, sa curga siroaie, pe Ana sa-ntoarca, dar ... Ana-avea barca!". Exact asa suntem si noi. Nicio ploaie n-o sa ne curete, niciun potop nu o ne spele sufletele. Suntem oameni rai, suntem oameni buni, iubim, sfarsim prin a rani, inevitabil!
Sa ploua!

Azi e 1 iunie asa ca La Multi Ani mie si tie, celui caruia nu i-a disparut copilul din el!

Cum toate filmele excelente (proaste pana la luna si inapoi) au o continuare, asa am si io o continuare la un post anterior. De ce? Pentru ca habar nu am ce sa mai scriu. Am mintea seaca. Sau mai bine zis secatuita. Nu stiu de ce, dar nu mai stiu ce sa scriu, insa am o dorinta acuta de a scrie. Insa de a nu scrie pentru licenta, desigur. Uite, chiar si-n momentul asta uitai ce naiba vruiam sa zic si incerc sa trag de litere pana o sa-mi revina ideea, insa ideea nu o sa revina cand am io nevoie de ea, pentru ca marfi a dat el niste legi asa care sunt mai exacte decat horoscopul lu' nety sandu. Exact cand ai nevoie si cauti acel ceva, exact atunci nu o sa-l gasesti, niciodata, niciodata. Insa, cand te doare in p.. si nu ai nici cel mai mic gram de nevoie, exact atunci dai de el peste tot, dar exact peste tot. Treaba asta e cat se poate de adevarata si la un moment dat incepe a te calca pe nervi, insa nu ai nicio scapare. Asa e si asa va fi tot timpul, ca doar marfi a fost baiat bun. Ce e mai trist e ca legea asta e aplicabila in toate domeniile. Evenimente de zi cu zi, dragoste, timp. Ai nevoie de un ac cu ata alba, exact atunci nu il gesesti. Nu mai ai nevoie de un ac cu ata alba, tocmai atunci te intzapi in el. Ai nevoie sa fi iubit, sa-ti ofere si tie cineva putina afectiune, exact atunci nu se uita nici dracu la tine de parca ai avea ciuma bubonica. Ai nevoie de timp pentru niste realizatul unor chestii, putza, ca nu ai timp deloc, pentru ca exact atunci iti sunt date sa faci alte alea si pentru tine timp n-o sa mai ai. Ai niste timp liber, tocmai atunci nu mai ai nimic de facut si freci menta.
Acum vine partea a doua, partea in care incep sa ma contrazic. Toate astea s-ar putea evita. Exceptand partea cu dragostea, pe care nici nu stiu de ce naiba o bagai acolo. Sentimentele nu se pot controla, punct. Insa celelalte se pot. Singur lucru care sta in care este maiestria omului in a-si crea dezordine in viata. Mult prea putini sunt cei care traiesc in ordine. Si daca stau sa ma gandesc mai bine, aia sunt ciudati. Ei tot timp au lucrurile in ordine, isi au viata in ordine, au puterea de a ordona chiar si timpul. Ei sunt cei de la care n-o sa auzi niciodata "bah, nu am timp". O fi frumos asa? O fi misto sa ai totul ordonat si organizat? Sa nu mai cauti nimic, sa nu te mai surprinda nimic, sa nu te mai impiedici de nimic? Hmmm...not! Parerea mea. Singurul lucru pe care as vrea sa-l ordonez e timpul. Chiar cred ca incepe sa-si bata joc de mine si as vrea sa am puterea sa-l pun la punct. Sa-i fut vre-o doua si sa-i zic "tinere (eternule), de astazi joci asa cum iti cant io si imi dai din productia ta de minute atat cat vrea p.. mea! are we clear?". Insa, deocamdata nu pot ajunge la stadiul asta si simt ca nici de acum incolo n-o sa am vre-o sansa. Asa ca incerc cat mai mult sa-i aranjez dezordinea intr-un mod cat mai dezordonat si sa continui. Keep walking, Johnny!
Sanatate (pe spaniola)!

7.224

Nu imi plac post-urile mari, nu prea am rabdare sa le citesc, imi plac alea mici, acide si la obiect. Tocmai d-aia nu-l citesc pe bendeac si nici pe badea cateodata. Cum nu-mi plac mie, nici nu le fac. Nu scriu mult, scriu doar putin si prost. Asta e solutia succesului in Romania, sa faci treaba putina si de mantuiala.
Am mai multe de zis, insa nu vreau sa fac 20 de post-uri, dar nici nu vreau sa scriu aici shogunu' de 3 ori. Prima treaba ar fi...disperarea. Ce e asta? Un sentiment? Nu stiu cum o sa descriu, insa e nasola. Odata intrata in osul omului, incepe in a-l controla. Te face sa faci lucruri de care nu credeai ca ai fi in stare vre-odata, de a te cobori sau de a te ridica la anumite niveluri la care in mod normal nu ai ajunge, niciodata, niciodata. Insa apare ea, disperarea si gata joaca. Regulile se schimba, atat ale tale cat si ale mediului inconjurator. Urat sentiment, care din ce in ce mai mult incepe a se infiripa in noi. Incepem sa disperam si gandirea ni se intuneca. Naspa!
Alta chestie pe care vruiam sa o zic...nu o mai stiu. Ma streseaza niste retardati de pe nationaltv care se maimutaresc la lcd-ul din restaurantu' asta de 2lei50bani in care d-abi d-abi reusi sa ma agat de un fir de internet, dar cel putin e wireless.
Intrebare: care e cel mai bun mod de a-ti curata ecranul telefonului tau? Raspuns: o flegma scoasa din strafundul gatului + frecarea acestuia de bancheta trenului in care te aflii! Intrebare: care e primul lucru pe care trebuie sa-l faci inainte de a te cobori din tren? Raspuns: iti desfaci plasa de 1leu, din care scoti o tipla, din care scoti o sticluta umpluta cu parfum luat la kg, te dai vre-o 5 fasuri, puti ca o curva masculina si...orasul tot e al tau!
Inca nu imi aduc aminte de ceea ce mai vruiam sa scriu, dar simt ca nu mai pot sta. Vai de plm ce pot sa dea astia la tv. Tinere, sa moara ciupilante daca nu imi murira cel putin 20000 de neuroni din cauza celor auzite la tv in timp ce incercai sa scriu acilea. Aaa...asta a alta treaba. Cum naiba sa te poti uita la niste showuri de tv, care se autointituleaza "reality-show", dar care sunt...facaturi. Si treaba e ca mai sunt si vizionate. Tinere, cum naiba sa te uiti la asa ceva? Pur si simplu, pe asta nu o inteleg. Asta e, sunt io incuiat si nu vad ce e cu adevarat frumos.
Hai ca va salut, pana la o noua intalnire ... va salut!

Bleah!

Stateam si glumeam cu ... tine ... despre rimel la barbati. Si normal ca glumeam, ca nici daca mi-ai da bani nu as face asa ceva. Si survoland cu telecomanda mai dadui si peste parada astora de le place s-o ia in fundultz. N-am nimic cu nimeni, toti suntem niste animale care trebuie sa coexistam pe planetutza asta micutza si dragutza si verde cu albastru si linistita si plina de gunoaie. N-am nimic cu tine tinere...dar cum plm sa-ti placa putza? Omule, esti stricat la cap! La inima! La putza! Nu esti normal! Si asa cum tot ce e anormal este inlaturat, nu te mai mira tu atat de mult ca oamenii se uita la tine ca la unu care are lepra acuta. Cum dracu' sa-ti faci tu prieteni baieti daca toti stiu ca tu, ciudatule, te-ai pune in genunchi in fata lor si le-ai canta la saxofonu' cu maner. Repet, n-am nimic cu nimeni, sa traiasca in liniste, sa se fu.., sa se suga, e treaba lor, dar la ce dracu' iesi ca animalu' pe strada sa strigi in gura mare ca-ti place madularu'? Esti tampit? Esti bolnav cu mansarda? Sunt retorice! Cum crezi ca o sa se uite colegul de birou la tine, dupa ce te-a vazut cu 2 zile in urma la tv, tinand in mana un banner pe care scria "I love cock!". Bah, si mie imi place, dar in oala frate, si fiert bine! Ce sa mai, pana la urma tot voi sunteti devina pentru tot ce vi se face, pentru ca voi sunteti aia care strigati in gura mare si amintiti oamenilor normali cam cat de ciudati sunteti voi. Si asta nu e doar cazul vostru, ciudatilor, e cazul tuturor minoritatilor, fie ele sexule, de culoare, de natie, de natia ma-sii!
Aaa...si ca ziceam de rimel, metrosexualii astia care se dau cu el si care se cremuiesc in fiecare zi si care se mai si epileaza pe maini si picioare, astora le place si lor sa o ia pe la spate, doar ca nu si-au dat seama inca. Daca esti unu d-asta si te alinta pe strada cineva "pussy", nu-ti mai pune semne de intrebare, asa esti!
Sanatate multa si sa traiasca mararul pe picioare, burta si chelia!
PS: Nu, nu sunt invidios si complexat, doar stau bine cu mansarda! Inca!

Kerli - Walking On Air
Vezi mai multe video din Muzica »

Aceeasi:

Sanatate multa si La Multi Ani!

Trecura deja e zile si nu prea ma mai inspira nimic. Totul ma desconspira...sau dezinspira...sau naiba stie. As fi vrut sa scriu de cum am inceput sa gafai dupa 20 de metrii de mers la pas alert, de cum m-am trezit cu noaptea in cap ca sa vad cum se izbeste soarele de apa la 7 dimineatza, de cum canta pasaricile dis-de-dimineatza, de...de cam multe. Insa nu prea mi-a venit si daca nu mi-a venit n-am scris. Nici macar acum nu stiu de ce naiba scriu, ca oricum nu scriu nimic, decat niste cuvinte aruncate. Cuvintele astea le scuip pe maini si ca sa ma sterg de scuipilici incep a mangaia tasta cu tasta...si uite ce iese. Nimic!
De la o vreme nu-s doar eu singurul animal in viata care imi citeste prostiile. Adica na, io-s obisnuit cu prostiile mele si imi place sa le fac si sa le zic, ca doar na, sunt parte din mine. Asa cum ma trezesc dimineata si ma uit in oglinda si-mi zic "sexy mo-fo", tot asa imi si place ce zic, desi acum nu zic nimic si nu fac altceva decat sa-i fac pe altii sa creada ca pana la urma o sa zic ceva. Asa. Si cum zicem...ce ziceam? Uitai! Aaa...da! Mor de curiozitate cine ma citeste! Sa mor de nu mor de curiozitate murind incet nestiind cine are curiozitatea de a ma citi. Adica stiu 3 persoane. Hai sa ma bag si io sa-mi mai creasca ratingul, deci 4. Aaaa...5 (floare). Insa am impresia ca ar mai fi cineva. Sau e doar impresia mea, ca asa as vrea?! Desi nu prea vreau...adica, nu i-am facut nicio reclama...adica e ca si cum as face reclama la bullshit, adica...creca-s cam obosit acum ca deja uitat de ce ma pusai sa scriu...ce naiba scrisai...ce tare e sa aberezi asa...bla bla bla...some shit...bla bla...sunt ciudat.
Salutari de pe marginea tastaturii...ahhhh apa pe ea.....FSGFSHagsnkanwe2-392rutg.

Eu nu cred ca stiu sa ascult muzica. Asta e clar. Adica, sa mor daca nu cred ca as muri fara muzica. Adica du-ma si lasa-ma oriunde 501 zile fara cola, dar macar fa-ti mila de mine si lasa-mi niste lautari. Orice muzica. Creca m-as converti la orice, de la muzica indiana, opera, manele, populara, hard rock, soft rock, moale rock, trance, dance, mance, pance, bleahnce...orice. Atata timp cat e unu'/una care zice ceva acolo, din instrumente, ca vocea e optionala, e perfect. Pur si simplu ma incarc cu vibratiile care vin de la difuzoare. Adica, daca ascult la laptop ma incarc cam cum se incarcau vechile telefoane, adica in vre-o 14 ore, daca ascult in casti e ca si cum s-ar incarca un telefon d-asta nou. Cand trec la boxe parca e cu totul altceva. Deja daca am si putin bass, cam ca de la un sistem 1,75.0,33 parca as fi pe fast charger. Insa totul devine nebunesc intr-un club. Cand incep a simti vibratiile in hantaloni, pe cuvant ca ma simt de parca as avea redboul in vena. Si e bine! E clar ca sufar de dependenta acuta fata de muzica, insa nu cred ca stiu sa o ascult. De fiecare data cand fac rost sau mi se recomanda o piesa interesanta, o bag pe ea singura acolo in playlist si da-i frate si asculta. 100, 200, 300 ... s-a strigat bingo. Si gata. O ascult pana stiu fiecare nota cam pe unde e asezata pe portativ si gata. Alta la rand. Sunt un curvar muzical. Asa ca mai aruncati si mie cate-o piesa sa o f...ascult de-o rup.
Sanatate multa la urechi! Sa se faca fara numar fara numar, la blana si maxim!

Te uiti si tu linistit la tv sa mai vezi o nestire, sa mai auzi o barfa, sa mai vezi ce vin scoate mutu, cu ce masina ne mai da pe la nas ciuhu, sa vezi daca maine or sa fie 30 de grade la umbra sau o sa ninga ca in noaptea de ajun. Si stai si te uiti si incep stirile si...un tata si-a omorat sotia si soacra in fata copilului cu 15436 lovituri de unghiera bine ascutita. Sau galeriile celor doua echipe s-au casapit atat intre ele, dar si intre ei, cat si, desigur, cu fortzele de ordine. Si stai si te gandesti...iti multumesc Tie Doamne ca mi-ai pus destula materie cenusie in cutia craniana si ca nu ma lasi sa scap pe cai d-astea iesite de sub aripa oricarei picaturi de ratiune si logica. Stiu ca suntem animale, o zic in fiecare zi, dar frate, ce dracu' de placere trebuie sa ai sa-i futi lu' unu' o bucata de bordura in cap...asta in cazul in care ti-e lene sa-i iei lui capul si sa i-l izbesti de beton. Cam cat vant sa iti bata in nenorocitul ala de cap incat sa iei o sapa si sa-i futi lu' nevasta-ta o bucata, dupa care treci la soacra si o iei cu tot satu' la rand de parca ai fi freddy krueger. Cam cat de distrus sa fi ca tu, o putza de om de 50 de kg, sa te apuci sa dai intr-unu imbracat in negru, cu casca si pulan si care are 50 de kg doar daca il faci in doua. Oare instinctul tau de autoconservare e OFF? Tinere, ti l-ai luat optional, cu buton pe care sa apesi si sa-l dezactivezi? Adica, vezi pe unu care mananca 20 ca tine la gustarea dintre mese si tu te duci asa chitit sa ii zici de ma-sa? Ma rog, poate ca esti defectat de la cata iarba ai bagat in tine sau de cate ace te-au penetrat.
Violenta o avem toti in noi! Insa trebuie neaparat sa ne-o stapanim sau sa stim sa o dam afara prin alte metode. Adica, daca simti ca vrei sa-i sapi un razor lu' unu' pe spinare, incearca tinere sa procedezi altfel. Nici lui, nici tie n-o sa-ti fie bine. Pe el o sa-l planga familia, iar tu o sa te plangi de cate putzulici o sa iei in funduletz si in gura in spatele unor gratii. Si doar atunci o sa-ti dai seama ca mai bine il injurai de mama, decat sa o faci sa planga dupa al ei fiu. Sau na, poate ca a ta materie cenusie nu e chiar cenusie si e mai mult neagra si ca toate astea le faci ca sa-ti faca tie o placere de necunoscut noua, celor intregi acolo la mansarda. Cum o fi, nu e bine. Cam cu toti suntem loco, insa la unii, Loco e numele cel mic!
Sanatate multa...la cap!

Sunt roman, traiesc in Romania, nu am iesit in afara granitelor, nu am vazut nici macar marea. Asa cum stim toti muritorii de rand traitori pe aceste meleaguri, nu prea e lapte si miere pe ale noastre strazi. De fapt nu prea e nimic. De fapt...depinde pe ce strada te deplazezi. Cum faci prima la dreapta esti intampinat de un bass venit pe aripile vantului de la a 3-a fereastra la stanga la dreapta a etajului 1. Dar asa cum tara noastra e una cat se poate de speciala, asa si bass-ul e cu totul special. E muzica live, cantata la ... o nunta. Interpretul zice ceva de "fara numar, fara numar, de la Liviu de la Afumati pentru nasul nostru, Grigore de la Corabia!". Foarte frumos, foarte frumos ar fi daca ar inchide naiba fereastra aia si s-ar spanzura in liniste! Nu-i nimic, iti continui drumul. Si incerci sa iei o curba mai stransa cand...WTF!!!!!...tocmai ce era sa calci pe un copil brunet care dormea pe un carton. A lui maica era in putin mai incolo, cautand. Socant! Pasesti pe alaturi cu grija si iti continui drumul. Suntem niste sarantoci, insa n-ai loc pe trotoar de bijuterii. Ajungi in centrul comercial de leguminicofere (desigur ca nu exista cuvantul asta...cred) si iti dai seama cu stupoare ca...toti taranii s-au bronzat foarte rau. Si vara d-abi vine. Oare traiesc io sub un nor, ori asta au "solare"?
Nu sunt un patriot. Nu as ramane aici singur pe metereze daca toata lumea ar pleca. Nu mi-as da viata pentru patria mea, pentru ca amarata asta de patrie nu si-ar da-o pentru mine. Cum dracu' sa-si dea viata pentru mine, cand nimic macar nu-mi da...de fapt nu-mi da nimic. In schimb stie cum sa ia. Si ia bine...luar-ar lepra! Singurul lucru pe care mi l-ar da sunt peisajele. Si cred ca inainte de a pleca pe undeva, as vrea s-o vad pe toata! Fiecare coltisor, fiecare locusor! Dupa aia, emigrare in Congo, frate!!!!
Salut!

Intr-unul dintre momentele mele de aberatie, cam ca asta asa, dar de prin trecut, inainte de a ma lua valul si de a-mi arunca vorbele la cosul de gunoi, am scris de cam cat de repede se plictiseste omul. De orice. De oricine. Iti iei ceva nou, te bucuri de el ceva vreme, te plictisesti, il pui in colt. Iti faci un amic nou, te conversezi cu el, te plictisesti, il pui la ignore...asta...colt vruiam sa zic. Asa face toata lumea. Asa suntem toti. Oameni rai. Cred ca oricine, oricat de bun se da, e defapt rau sau a gandit macar odata ceva rau la adresa altuia. Ne comportam cu tot ce ne inconjoara exact la fel. Nu conteaza daca e cu putina viata in el, cu mai multa sau cu deloc. Nu conteaza ca e viu sau impietrit. E nou, e bun. E invechit, fuck it!
P-asta cu lucrurile materiale o fac si io frecvent, asa cum facem toti. Oricat de mult ne-am bucura de ceva nou, cu timpul il aruncam intr-un colt. Ne mai lovim de el, ne mai sclipesc ochii ce se umplu de amintiri, il afundam poate si mai adanc in intuneric. Insa cu oamenii, de ce facem asta? Chiar atat de repede te poti plictisi de o persoana? Chiar atat de repede poti sa il bagi undeva si sa treci la alta? Chiar atat de curve putem fi noi oamenii? Ma scot basma curata si-mi zic singur ca eu nu-s d-asta, insa vad cum incearca ipocrizia a-mi iesi prin piele. Insa cate-odata te cam doare asa cand te vezi infundat in coltul intunecat si uitat. Daca tot asa s-au simtit si cei infundati de mine, imi pare cat se poate de rau, sincer! Imi pare rau ca nu mi-am gasit alea 2 minute in a-ti da un telefon, imi pare rau ca atunci cand ma apelezi pe yahhh ma fac ca am treaba si nu-ti raspund, imi pare rau ca mi se reporteaza 500 de minute cosmoteice si pe tine nu te-am sunat de 6 luni. Imi pierdui cuvintele, bah si mai aveam cateva. Mda. Mdea.
Ma duc sa mi-l caut pe al meu...suflet...poate il gasesc pana la urma.
Sanatate mult!

Mergi frumos pe strada suparat foc ca n-ai decat enshpe milioane in buzunar si te intrebi cum de Cel de Sus nu isi face de loc timp de tine. Cu ce-ai gresit tu cand El te-a binecuvantat doar cu un acoperis de-asupra a 3 camere, cum doar cu un amarat de logan si doar cu niste parinti care d-abi d-abi iti baga in buzunar cateva milioane amarate. Plm, ce cacat de viata! Mda. Sunteti o gramada astia! Sunteti multi si datorita voua prostia e majoritara in lumea asta. Nu stiu sigur daca io nu m-am incadrat vre-odata in categoria celor de mai sus, poate ca as fi ipocrit sa zic ca sigur nu, asa ca nu o zic. Poate ca la un moment dat vruiam si eu mai mult, pentru ca-i vedeam pe altii cu mai mult, asa ca io de ce sa nu are? Dar oare de ce nu-i vedeam si pe cei care aveau mai putin? Mult mai putin! De ce omu' e in halul asta de avar incat si-ar face o gramada fara varf? Fa-ti tinere, fa-ti o gramada cat ceru' si sari naiba de acolo, direct in cap, dar nu inainte de a lasa totul celor nevoiasi. De ce ti-ai face o casa cu 120 de camere si 230 de bai, cu 10 bucatarii si cu 300 de balcoane? Aaa, sa nu uitam de cele 566 de garaje pline ochi! In cam cate locuri poti bah sa fi in acelasi timp? In cate dracu' de camere poti sa dormi intr-o noapte? In cate bucatarii poti sa-ti oo-le in tigaie in acelasi timp? In cate veceuri poti sa te caci in acelasi timp? Cam cat de multe masini poti sa conduci in acelasi timp? Aaaa, desigur ca-ti citesc gandurile, desigur ca stiu ca vrei o casa si mai mare, mai multe masini, avioane, barci, vapoare, insule, lumi...dar un loc la 2 metrii in pamant nu vrei tu? Cam cate dintre cacaturile astea o sa le iei cu tine? Si oricum, poti sa-ti iei tu 10kg de haur, ca oricum in 2 ore esti in curu gol ca sa te digere viermii mai usor. Dar nu e nimic, oricum or sa ramana toate lu' nevasta-ta care te respecta atat de mult incat i-a facut lu' unu un blowjob de cat de intristata era. Ce naiba, daca pe tine nu te mai poate suge...de bani...macar sa suga pe altu' de...placere.
N-am masini, n-am case, n-am banet! N-am decat amaratul asta de pe care scriu si viata pe care incerc sa mi-o traiesc. Nu vreau vapoare, nu vreau haur, nu vreau fomei cacalau. Vreau doar sa traiesc, nu sa supravietuiesc, si totul sa-l impart cu cineva care-mi vrea atat bagatiile cat si saracia.
Sanatate multa si fortza de munca...ca noi astia o sa castigam la loto cand o sa zboare porcu' in gura cu un somn de 23kg!
Saracie linistita!

La Roux - In for the kill
Vezi mai multe video din Muzica »

Din ce in ce mai multa lume incepe a suferi de sindromul brutus? De unde atata placere in a lua in mana o bucata de metal ascutit si de a o infige in spatele celui care de multa vreme te considera prietenul lui? Sa fi cu ochii in patru in zilele astea e deja prea putin. Trebuie sa ai 4x4 ochi, sa ai privire integrala si permanenta, ochii mari si aproapre iesiti din orbite pentru o mai buna vizualizare a obstacolelor, toata astea daca nu cumva vrei sa ramai inpotmolit, sau mai rau, sa te inpotmoleasca unul de-al tau. Deja sa fi om normal nu prea mai da randament. Trebuie cel putin sa posezi puteri extrasenzoriale, sa ai capacitatea de a vedea in interiorul buzunarelor celor din jur ca sa-ti dai seama cine poarta cu el lama cea ruginita si care dintre ei are deja mana pe ea pregatit sa ti-o infiga adanc in spate exact atunci cand o sa te intorci. Dar cum noi nu suntem decat niste pulifrici pe pamantul asta (ma refer la astia mai naivi), nu avea asemenea capacitati de autoaparare si mai mult, parca am avea o tinta desenata pe spate pe care mai si scrie cu majuscule rosii "Ia frate si baga, ca nu bagi la tine!". Si atunci, toti binevoitorii se ingramadesc in a prinde un bullseye in tinta aia. Cate-odata lama e si ea din otel inoxidabil si foarte bine ascutita, asa ca nu-i prea simti prezenta, nu atunci la cald, dar urmele pe care le lasa sunt foarte adanci si permanente. Sunt cele mai nasole rani, pentru ca nu stii cine, nu stii cand, nu stii cum a aparut lovitura. Si stai si te framanti si suferi si este dezamagit si simti cum iti pierzi din suflet si simti cum te umplii de ura si de sentimente puternice de razbunare crunta si...pana la urma aflii cine-i autorul si...totul se naruie...totul se prabuseste in preajma ta..."si tu, brutus?"...si iti dai seama ca mai bine venea unu cu o tabla ruginita si te facea franjuri pe tot corpul, decat sa aflii ca cel ce parea a-ti fi alaturi e cel care iti doreste raul cel mai mare. Sentimentul de dezamagire care te incearca e printre cele mai nasoale. Te simti atat de pierdut si atat de singur. Incerci sa cauti o explicatie insa iti dai seama ca esti prost si cauti degeaba. Nu exista nici macar una logica. Si iti dai seama ca-ti bati capul degeaba si astepti sa ti se vindece rana si sa-ti pui tinta la loc pentru a mai face si un alt criminal fericit.
Ia si infige frate, ca o sa ne vedem pe lumea cealalta....not!
Strangeri de mana!
PS: postul de mai sus este o porcarie si trebuie trata ca atare! yeah right!?

Prima piesa care cred ca m-a impresionat cand eram in putzolitic.



dj project - Spune-mi tot ce vrei.mp3
Asculta mai multe audio Muzica »

Uite cum rasare soarele, cum imi da el cu razele lui peste fata, cum sufla cu a lui fierbinte respiratie prin ale mele cositze blonde si cum...wtf? Aaaa e seara...soarele apuse de cateva ore bune. Am inebunit. Clar. Insa asa ma simt! Dupa o zi agitata in care un morcov ma tot deranja cand ma asezam pe scaun, in care doar un pahar de cola imi fu prieten, in care desi era un soare imens afara eu nu reuseam sa fotosintetizez deloc, veni seara si soarele meu rasari. Bah da' cu raze nu gluma! Desi stiu ca maine o s-o iau de la cap cu morcovi si cu alea alea, poate chiar cu frunze cu tot, ma bucur de soarele meu de acum. Ma simt orgasmat.(daca nu exista chestia asta o brevetez eu). De mult nu m-am mai simtit asa. Simt ca or sa mi se intample lucruri bune si poate, cine stie, poate ca deja mi se intampla, doar ca io-s prea orb sa le vad. Oricum niciodata n-o sa accept ca mi-e. Ca mi-e mai bine, da, dar ca mi-e bine, niciodata. Daca zic asa ceva, cum sa ma mai pot vaita dupa. Sunt om. Sta in natura mea sa vait. Si sa fiu nemultumit. Si...dar nu! Acum nu! Acum ma simt bine si sincer mi-e bine cand e bine. Imi zbor creieri cu niste muzica la maxim in casti, am perfuzia cu cola pusa, astept ziua de maine.
Desi d-abi imi aud gandurile (scriu de cel putin 3 ori fiecare cuvant) stau si ma gandesc la ultimele cateva saptamani si-mi zic...prostule! Si vorbesc serios. Ce dracu' m-o fi apucat, nu stiu. Sper sa nu mai am momente d-alea pe care clar le consider momente de "slabiciune". Fuck it! Sa te arati slab e cel mai idiot lucru pe care poti sa-l faci. Daca te simti asa, du-te si plange ca o fetita cu capul in perina, insa nu te arata. O sa fi exact ca un cavaler fara armura pe el si clar o sa se gaseasca un oportunist sa-ti f..ta una exact cand esti mai vulnerabil. Asa ca ori iti porti tot timpul armura, ori inceteaza sa te mai numesti "barbat" si incepe prin a te alinta singur "pussy".
Salutati printre bubuituri de beat!

PS: N-avusai nici cea mai mica idee de titlu. Insa...ce vad io acolo...hmmm.
Pies: Muzica e datata '04-'05.



Blink 182 - What's My Age Again
Vezi mai multe video din Muzica »

Deea Wise - My Love (Club Version By The Kid & Dony)
Asculta mai multe audio Muzica »

Apa si sapun la toata lumea din autobuze!

Atunci cand totul in jurul tau pare a se narui, cand toate corabiile tale dobandite cu sudoare si basici in palme ti se inunda, cand crezi ca Cel de Sus te-a bitch slapped cu cel putin doua maini, cand vezi cu ti se surupa pamantul de sub picioare, sau cum ti se frange creanga, vine un preten si ti-o prezinta pe ea, celebra replica "Traieste-ti viata". Hopa! Bai, stai asa, cum dracu' de nu m-am gandit si io la asta pana acum? Dooohhh?!? Si-i zici: fratele meu care ai supt la mulga toata viata, care te-ai rahatzit in pemparsi de firma si care ai avut tot ce a vrut putzulica ta, ia-ti tu cuvintele alea si baga-le direct in ... dos (c:\dos). Si ce e mai dureros, ca si eu o zic. Si da o zic. Si incerc sa o zic oricarei persoane care se incadreaza la treaba cu corabiile. Dar stii ce, eu stiu despre ce e vorba. Adica, tinere care esti tu, eu sunt trecut prin asa ceva si exact aia ma straduiesc sa fac, sa-mi traiesc viata. Aia crescuti in puf si care habar nu au ce e aia grija, aia sa taca in ... bip.
Pana la urma, ce naiba putem face? Sa ne bagam capul in tzarana ca un amarat de strutz si sa ... ce? Sa ce? Daca ne plangem de mila, rezolvam ceva? Daca il usuim pe cel care incearca sa ne incurajeze, rezolvam ceva? Pana la urma, vorbele altora, nu fac nici macar 2 bani, hai 3, treaca de la mine. Pana la urma, noi si doar noi, suntem unicii salvatori ai nostrii. Noi suntem pamela in bichini, noi suntem st. bernard-u' cu romu' la gat, noi suntem pompieru' cu furtunelu'. Noi si doar noi. Daca noi ne lasam pe noi sa ne cufundam in rahat, noua si doar noua o sa ne fie greu sa mai iesim de acolo. Punct!
Salutari multe si un calduros...live your fu..ing life!

Mda...sentimente, cea mai mare povara, dar si cea mai mare binecuvantare. Sunt exact alea care ne definesc pe noi ca oameni. Ca oameni buni, ca oameni prosti, ca oameni si mai prosti, ca oameni binemeritat de prosti. Dragoste, ura, gelozie, frica. Ajung sa faca din tine ori un om bun, ori un om rau. Insa din pacate, pot face din cel mai mare inger, cel mai mare demon. Te pot cobori sau te pot ridica intr-o clipita. Iti intuneca judecata, iti blocheaza privirea, te face naiv, te prosteste. Oricare dintre noi are o slabiciune, un punct vulnerabil, ne domina un sentiment, care, daca ajunge in mainile cui nu trebuie, o sa ne faca marionete. O sa jucam asa cum vor ceilalti. N-o sa mai fim noi insine. O sa fim dominati si controlati. Insa, cate-odata noi devenim papusarii. Gasim tintele, descoperim armele potrivite si actionam in forta. Nu ne intereseaza ce se intampla, care sunt pagubele, cat si unde ranim. Dar. Pentru ca tot timpul exista un dar, pagubele colaterale sunt mult prea mari. Ranim fara inima, dar pana la urma tot inima noastra e cea care sangereaza cel mai mult. Daca dai o palma, o sa primesti la un moment dat doua, mult mai tari, care or sa-ti deschida ochii si or sa te faca sa vezi lucrurile altfel. Cine cauta sange, va ajunge sa se innece in el. Ar fi bine daca ne-am putea controla sentimentele. Sa putem iubi pe cine vrem, sa putem uri exact cand vrem, sa aruncam cu gelozie in directia pe care o vrem. Din pacate, lucrurile nu merg asa. Pentru ca nu suntem construiti asa. Suntem facuti sa ne cream viata in functie de sentimente. Sa ne lasam purtate de ele. Daca simti ca iubesti, iubesti si gata, nu ai ce face. Daca urasti, urasti si gata, chiar nu ai ce face. Esti gelos, esti un prost:)). Dintre toate sentimentele, gelozia mi se pare cea mai pacatoasa. Te face sa nu mai vezi bine, sa ti se para lucrurile total altfel, chiar si de la 50 de metrii, sa nu-ti mai dai seama cine ti-a aliat si cine dusman, sa-i confunzi si...ghici cine o sa cada in rahat. Ia ghici. Ghicisi! Asta e. Suntem oameni si avem sentimente. Le avem si le purtam, pentru ca nu putem face nimic in privinta asta. Suntem niste neSIMTITI!
Va salut si strangeri de mana la toata lumea!

Ma gandeam acuma, si da, o fac din ce in ce mai rar, oare de ce se sperie oamenii. Haa? De ce incep sa bata in retragere asa brusc, de ce li se pare lar mai bine nu decat da. Te duci tu chitit sa o iei pe ea de nevasta, iti dai duhu acolo de cate vrajeli poti scoate din tine, o faci sa zica "DA" ca doar esti vrajitorul din os si brusc, "bai daca nu e bine ce facui....moaaa mai bine nu faceam, mai bine...". Mai bine o putza! Cred ca toti oamenii traiesc in regrete, fie ele mai mici sau mai mari. Si da, stiu, tu nu ai niciun regret si ca BLA BLA. Asa zic si eu si asa vreau sa cred, ca nu regret nimic din ce-am/ce n-am facut in anii astia ai mei. Insa inevitabil as face ceva diferit. Hopa, regretul. Acum na, asta e. Cel mai rau regret ca-s prost. Si chiar am momente de prostie acuta. Creca asta e incurabila si o s-o port cu mine zile, fara numar, fara numar. De ce bat oamenii in retragere cand stiu ca nu are ce naiba sa se intample? De ce ii domina unele ganduri, cand altele sunt mai multe si mai bune? De ce suntem atat de superficiali cate-odata incat nu vedem deloc ceea ce trebuie vazut? De ce? Pentru ca suntem oameni, si omul e prostovan prin natura lui. Pe fruntea adeneului sau (stiu ca e A.D.N. - acid dezoxiribonucleic) e scris cu litere mari si intr-o limba de circulatie internationala "STUPID"!
Va pup pe portofelul in care se afla bani fara numar, fara numar!
PS: de ce naiba oi mai scrie "va pup" ca nu cred ca au existat p-aci mai mult de o persoana in acelasi timp. Si cred ca si asa, e deja cu o persoana mai mult decat trebuie. Glumesc. Ha ha!

Urasc "copii spun lucruri traznite"! Adica, na, imi rupe un zambet ceva, dar in adancul inimii eu il urasc. Mi se pare exploatare de copii, de suflete nevinovate. Or fi ei inteligenti, dar ei habar nu au ce se intampla acolo. Mai e un file audio cu un interviu cu niste puradei, sa mor daca am putut vre-odata sa ascult asa ceva. Eu i-as rade pe toti cei care exploateaza copii. As lua asa o macheta (d-aia de tai frunze la caini prin jungla) si i-as defrisa pe toti. Mi se pare cel mai crud lucru, sa te folosesti de un suflet nevinovat. La fel e si cu oamenii mai putin norocosi pe lumea asta, cei care nu au capacitatea de a se apara de niste scursuri care-si urmaresc doar propriile interese fara a se gandi si la cei din jur. Bai, dar i-as rade nu gluma. Eu ma gandesc ca o sa am si eu unu mic si gingas si, sa moara bibi, daca cumva o sa aiba vre-un gand rau cu el, imi iau macheta si ii scurtez mainile. La cap nu ma bag, ca se da mult pentru omor din culpa:d
Hai va pup si lasati copiii sa-si traiasca copilaria, sa se joace, sa creasca frumos si linistiti!
PS: auzisi bre pavele? gluma!?

"Bai, messu' e unealta diavolului!" Acum nu stiu daca citai bine sau nu, dar sa mor daca nu cred acelasi lucru. Sunt de parere ca messu' asta face mult mai mult rau decat bine oamenilor (ma refer la oameni, nu la scursuri ale societatii). Cred ca dezbina mult mai multe relatii de prietenie, decat leaga. Pentru ca, vorbesti si vorbesti si vorbesti si zici o chestie mai asa si gata frate! Te trezesti cu niste omuleti d-aia care mai de care mai strambaciosi. Si dupa aia iti dai si tu seama ca acolo, la capatul firului, nu se intelege asa cum vrei tu s-o zici. Si gata, apare ignore. Deci sa mor daca-l mai suport. L-as dezinstala in momentul asta. Dar nu e asta o solutie. Solutia e vorbitu' pe viu. Vrei sa-i zici ceva lu' Gheorghitza, zi-i pe mess' doar locul si ora, atat si nimic mai mult. Vrei sa o vrajesti, vrei s-o parasesti, vrei s-o dai in pizda ma-sii, du-te-n ... si zi-i in fata. Sa te vada, sa o vezi. Sa te vada cand te strambi si nu-ti convine, sa o vezi cand se stramba si nu-i convine. Asa pe mess', falsitatea e la ea acasa! Si da, si eu tot asa fac. Tocmai d-aia incep o revolutie impotriva comunicarii digitale si o campanie pro comunicarea naturala. =)) Fac pe dracu'. Mai lasati dracu' messu' si mai si traiti putin! Sa traiti bine!

E pe repeat de nici nu mai stiu cand!



KINGS OF LEON -USE SOMEBODY-
Vezi mai multe video din Muzica »

Cand eram mic asteptam sarbatorile astea pascale cam cum astept acum sa cada din cer 79 de virgine nebune dupa mine. Era cea mai mistoca sarbatoare dintre toate care-s pe lumea asta. Imi luam haine noi, bashcheti, basti, ce sa mai, ma faceam ca din necherman (pe naiba, aratam la fel de penibil cum aratam toti in vremurile alea). Bai si ciocneam oo si mancam prajituri cu tonele si ma dadeam mare cu bashchetii mei si cu oole mele cele rosii si tari ca piatra si mamamamam ce mai viata. Dar, hopa, crescui mare si...nu mai vreau. Nu mai vreau pashte, nu mai vreau craciun, cel putin nu acum. De la o vreme, nu mai simt nimic pentru sarbatorile astea. Singura placere a momentelor astea e ca imi intalnesc prietenii si familia, care, in amblele exemple sunt/e din ce in ce mai mica. De ce oare nu putem face astea si in celelalte zile? De ce nu putem sa ne intalnim, sa ne vedem, sa vorbim decat la sarbatori? Nu stiu, chiar nu stiu. Ne complacem asa in singuratatea noastra si in izolarea asta unul fata de altul si nu inteleg de ce. Poate ca, doar poate ca, dupa ce ii vezi, nu-ti mai vine sa pleci? Cel putin la mine asa e. Ma duc foarte rar p-acasa, pentru ca imi e greu sa plec de acasa. Pentru ca acolo e acasa si acolo as vrea sa stau. Cu familia, cu prietenii, cu adevaratii prieteni, cu aia pe care i-ai castigat si o sa-i ai toata viata, aia care tin la tine si te ajuta neconditionat. Aia cu care poti si vrei sa bei pana te faci muci, cu care vrei sa te distrezi zi si noapte si cu care ai vorbi vrute si nevrute, pentru ca te asculta si te inteleg, nu te judeca si te vorbesc pe la spinare. Aia da. De aia mi-e dor in fiecare zi si sa mor de nu as da orice sa fiu langa ei, langa toti. Dar cum viata asta niciodata nu-ti da ce vrei tu, ii pune pe cate-unu in colturi opuse, fiecare cu treaba lui. Stau si ma gandesc ca, exact ca-n Seinfeld, daca nu ai reusit sa-ti faci prieteni cat timp ai fost mic, acu' iti mai faci o putza. Ca doar, vorba aia, un cerc de prieteni nu se face cu compasu' ;).
Sper ca toate sentimentele astea non-sarbatori or sa dispara odata cu aparitia familiei, familiei mele. Si cred ca asa o sa fie. Atunci o sa am pentru cine! Atunci o sa-mi placa si o sa fie sarbatoare ii aer. O sa mananc si o sa respir sarbatoate, pentru ca o sa am pentru cine!
Va pup si sper sa fi avut un Paste Fericit!

Cam cat de bine poti sa dai cu bata in balta? De fapt cam cat de rau poti da cu bata in balta? Eu cred ca destul de rau. Adica cel putin, ma stiu pe mine, sunt un fel de Babe Ruth al datului cu bata in balta. Zisai balta de atatea ori incat ii simt gustul in gura. Asa. Ma intrebam de ce trebuie sa o faca de oaie oamenii. Vezi ca merge o chestie bine, iti place, te simti bine, dar nu, tu vrei exact tot! Da? Vrei tot? Naspa! Tot nu e o optiune de fiecare data. Poate ca exact ce ai in momentul ala este exact cat iti trebuie, lacom idiot ce esti, la ce naiba vrei mai mult daca tie iti e bine asa? Pai uite asa, ca asa e facut omul. Niciodata nu se multumeste cu ce are si vrea mai mult si mai mult. Pacat. Ar trebui totusi ca la un moment dat sa-ti dai totusi seama ca atunci cand dai cu bata in balta, te stropesti si pe tine, dar si pe cel de langa tine. Tu te faci de kkt, ca esti un prost, pe cel de tine il faci sa se simta de kkt, ca na, doar esti un prost.
Concluzia: lumea e prosta, eu fac parte din lume. Vrei sa folosesti o bata? Foloseste-o cum si unde trebuie. Vrei sa dai in ceva cu ea, incerca in plm sa nu te mai concentrezi asupra unei balti. Datul cu bata in ea, nicidecum nu face niciun bine, nici tie nici celor din jur, asa ca stai naiba calm. Uuussssaaaaa, mo fo!
V-am pupat!
PS: fara bate!

P-asta chiar trebuia sa o scriu! Am fost acolo, am vazut, am simtit. Aproape 30000 de oameni - un singur val. Nu am mai vazut asa ceva! Am mai fost la meciuri mari, dar asta fu cel mai mare. Atmosfera-n tot stadionul! Tudor Gheorghe in difuzoare! Auzi auzi, chiar au inebunit salcamii de atata primavara si da umbla despuiati prin ceruri cu tot sufletu-n afara. O seara de fotbal cum mai rar vezi. Alb-albastru pentre tot! Mu.. Dinamo rasuna din sufletul fiecarui suporter. Craiova, fortza Craiova umplea tot stadionul! Incerc sa gasesc cuvinte, sa explic, dar pur si simplu nu cred ca s-au inventat inca. Totusi, poate doar unu: SUPERB!
Fortza Stiintza!



Tudor Gheorghe-Au inebunit salcamii
Asculta mai multe audio Muzica »