douazecisisapte

Cum toate filmele excelente (proaste pana la luna si inapoi) au o continuare, asa am si io o continuare la un post anterior. De ce? Pentru ca habar nu am ce sa mai scriu. Am mintea seaca. Sau mai bine zis secatuita. Nu stiu de ce, dar nu mai stiu ce sa scriu, insa am o dorinta acuta de a scrie. Insa de a nu scrie pentru licenta, desigur. Uite, chiar si-n momentul asta uitai ce naiba vruiam sa zic si incerc sa trag de litere pana o sa-mi revina ideea, insa ideea nu o sa revina cand am io nevoie de ea, pentru ca marfi a dat el niste legi asa care sunt mai exacte decat horoscopul lu' nety sandu. Exact cand ai nevoie si cauti acel ceva, exact atunci nu o sa-l gasesti, niciodata, niciodata. Insa, cand te doare in p.. si nu ai nici cel mai mic gram de nevoie, exact atunci dai de el peste tot, dar exact peste tot. Treaba asta e cat se poate de adevarata si la un moment dat incepe a te calca pe nervi, insa nu ai nicio scapare. Asa e si asa va fi tot timpul, ca doar marfi a fost baiat bun. Ce e mai trist e ca legea asta e aplicabila in toate domeniile. Evenimente de zi cu zi, dragoste, timp. Ai nevoie de un ac cu ata alba, exact atunci nu il gesesti. Nu mai ai nevoie de un ac cu ata alba, tocmai atunci te intzapi in el. Ai nevoie sa fi iubit, sa-ti ofere si tie cineva putina afectiune, exact atunci nu se uita nici dracu la tine de parca ai avea ciuma bubonica. Ai nevoie de timp pentru niste realizatul unor chestii, putza, ca nu ai timp deloc, pentru ca exact atunci iti sunt date sa faci alte alea si pentru tine timp n-o sa mai ai. Ai niste timp liber, tocmai atunci nu mai ai nimic de facut si freci menta.
Acum vine partea a doua, partea in care incep sa ma contrazic. Toate astea s-ar putea evita. Exceptand partea cu dragostea, pe care nici nu stiu de ce naiba o bagai acolo. Sentimentele nu se pot controla, punct. Insa celelalte se pot. Singur lucru care sta in care este maiestria omului in a-si crea dezordine in viata. Mult prea putini sunt cei care traiesc in ordine. Si daca stau sa ma gandesc mai bine, aia sunt ciudati. Ei tot timp au lucrurile in ordine, isi au viata in ordine, au puterea de a ordona chiar si timpul. Ei sunt cei de la care n-o sa auzi niciodata "bah, nu am timp". O fi frumos asa? O fi misto sa ai totul ordonat si organizat? Sa nu mai cauti nimic, sa nu te mai surprinda nimic, sa nu te mai impiedici de nimic? Hmmm...not! Parerea mea. Singurul lucru pe care as vrea sa-l ordonez e timpul. Chiar cred ca incepe sa-si bata joc de mine si as vrea sa am puterea sa-l pun la punct. Sa-i fut vre-o doua si sa-i zic "tinere (eternule), de astazi joci asa cum iti cant io si imi dai din productia ta de minute atat cat vrea p.. mea! are we clear?". Insa, deocamdata nu pot ajunge la stadiul asta si simt ca nici de acum incolo n-o sa am vre-o sansa. Asa ca incerc cat mai mult sa-i aranjez dezordinea intr-un mod cat mai dezordonat si sa continui. Keep walking, Johnny!
Sanatate (pe spaniola)!