douazecisisapte

Nu, nu plec in Frantzia. Cre'ca as vrea, adica sigur as vrea sa o ard 3 saptamani prin toata Franta, Marea Britanie, Scotia, Irlanda, Germania, dau pagina la atlas si poate ajung si-n Hong Kong si asa mai departe.
Azi e ultima zi de munca inainte de cele 15 zile lucratoare de concediu consecutive si neintrerupte, sper. De fapt, simt ca deja-s in concediu de 1 saptamana, ca si asa n-am mai facut nimic la servici, numai de am visat non stop la marea cea mare si neagra si la relaxarea totala pe care o s-o exercit in cele ce urmeaza a urma. Sper doar ca in weekendu asta sa nu ploua la Costinesti pentru ca sigur o sa bat pe cineva, chiar daca acel cineva se identifica cu propria-mi persoana. In rest, de marti in colo, poate sa rupa si sa curga siroare, pe Ana sa intoarca, dar presimt io asa putin ca Ana o sa faca rost de barca. Oricum o sa zac in cel mai nesimtit mod posibil, cu treziri dupa miezul zilei si leneviri in fotoliu/pat/iarba/nisip/pamant/pe oriunde apuc. Incerc totusi sa nu ma gandesc prea mult la revenirea din concediu si la munca ce ma asteapta nerabdatoare acilea pe birou.
O s-o iau din loc in asta-noapte, catre tzarm. O sa o ard si o sa ma ard in ultimul hal pe plaja. O sa fac sex cu nisipul, cu marea, cu soarele, prietena cre'c-o s-o neglijez. O sa ma balacesc in ultimul hal, ca o gasca nesatula si nepusa inca pe varza. O sa ma imbat ca porcu' in tineretului si o sa ma zbengui ca un parchinsonist profesionist. O sa strig hai craiova si m..e dinamo, cu berea alaturi, sperand ca o sa reusesc sa zbier mai tare decat prietena-mi microbista.
Intr-un final, o sa ma bosumflu si o sa ma urc in tren suparat ca las in spate marea cea puturoasa si plina de rahatzei si o sa ma intorc in orasul asta betonat si incins bine la 200 de grade celsius. DAR, o sa plec la mine acasa, la poalele muntelui, unde plapuma nu e optionala, ci obligatorie si unde umbra isi merita numele si chiar are valoare.
Sanatate multa si distractie placuta tuturor concediatilor(cei care sunteti in concediu)!