douazecisisapte

Stii niste english? Iti place Norris? Vrei sa razi cu lacrimi? Ia de citeste!
http://www.thechucknorrisfacts.com/

Am incercat sa n-o fac. Am incercat sa nu fug de la mititica. Am incercat sa stau in coltul meu si sa nu intru in gasca care a disperat de atata dorinta de a fugi de la mititica. M-am tinut bine, zic, pana acum. Mi-au mai scapat 2-3 priviri, insa dorinte de fuga nu s-a masurat cu dorinta de...nefuga. M-am tinut tare pana acum, insa n-am mai putut. Ma macina curiozitatea foarte tare. Toata lumea zicea cam cat de tare e afara. Cat de tare e sa fugi, sa evadezi. Nu as baga mana in foc, dar 90% dintre barbati, cel putin, au incercat sa fuga si ei de la mititica si probabil ca au si reusit. Tot ce ma descuraja pana acum era perioada prea lunga de fuga. Dar nu asa, trebuie sa fugi cam 22 de km si da dai cam 4 ture. Pai frate, am fost scriitor in california, am profesat ca actor in rolul lui aquaman, am avut chiar si abilitati, dar sa ma gandesc ca trebuie sa alerg atata doar ca sa scap de la mititica mi se parea ca se cerea mult prea mult de la mine. Dar omu' e slab. Slab rau. Si asa am fost si io. Am cazut prada istorisirilor optimiste cu privire la fuga si n-am mai reusit sa ma abtin si-am facut rost de planurile primelor 2 ture de fugareala. Si am inceput si le-am studiat. Primul km, al doilea, al treilea...al saptelea. Bah, ale dracu' planuri, ca te cam tin in priza. Te trezesti pe la 3 noaptea si-ti dai seama ca trebuie sa mai si dormi, mai lasa naiba privitu. Iti intra sub piele. De fapt are si de ce. Fugareala asta e misto. Nu vrei decat sa o dai la capat. Sa termini cele 4 ture a cate 22 km si sa iei cireasa de pe tort. D-abi astepti sa vezi cum e cireasa. Dupa care te orientezi in alta parte. Poate dupa aia o sa fi medic rezident sau poate o sa fi un alien fara buric sau poate o nevasta disperata sau poate un desen animat. Insa pana atunci mai am mult de alergat in incercarea mea de a fugi de la mititica.
Sanatate multa si ochi limpezi mie!

Pe muzica de nelly furtado data la maxim, in incercarea de a dispera vecinii macar pe jumatate cat ma dispera ei cu ale lor balade manelisciene, ma spetesc in a scrie cate ceva. Mi s-a cam luat de blogerit. De fapt nici nu stiu daca am avut vre-odata chef, numai ca a fost o perioada cand vruiam din tot sufletul sa zbier, sa imi impartasesc frustarile, sa ma vada/auda cineva, sa imi impartaseasca trairile. Si a fost bine. Descarcarea e cheia. E bine sa spui ce te doare, chiar daca toata durerea ta vine din zona posterioara. E bine sa impartasesti, sa vorbesti. Nu foarte des, dar din cand in cand mai intalnesti si cate-o persoana ca chiar vrea sa te asculte si care sa incerce sa te sfatuiasca. Si e bine. Oare? Oare suntem cum suntem? Oare nu suntem ceea ce noi vrem sa ne convingem ca suntem. Oare nu fiecare are la el atatea masti cam cati oameni cunoaste? Oare nu ne purtam cu fiecare diferit, numai normal nu? E nasol cand incepi sa incurci mastile si sa o dai grav cu stangu-n dreptu. Sa nu mai stii nici macar tu cine esti sau cine vrei sa fii. Sa te pierzi in identitati, sa te uiti dimineata in oglinda si sa nu mai stie nici macar ea pe cine sa mai abureasca. Treaba e ca pierderea de identitate e iremediabila. Te-ai pierdut, esti pierdut pentru totdeauna. Singurul lucru care mai poate sa-ti fie de folos e judecata de apoi, la care oricum speri sa ajungi mai repede, ca doar ce plm, n-ai decat 20-30 de ani de viata, la dracu-ti trebuie mai multi? Hell ya!
Sanatate.

Tocmai au inceput primele ore din restul vietii mele!
Sanatate la toata lumea!

Zile intregi de stres si de ganduri, ganduri care in majoritatea cazurilor erau izvorate din partea intunecata si umbrita de lipsa de speranta, zile care desi detin aceeasi cantitate de timp, se scurg mai repede decat o lacrima pe obraz. Desi esti constient de pragul pe care trebuie sa-l treci, desi esti constient ca tot ce te desparte de el nu e decat un singur si amarat pas, lipsa de dorinta de care dai dovada te impiedica sa scoti din tine putina seva si sa te pui in miscare. Stai si astepti iminentul. Astepti mai mult sa te treaca pragul pe tine, astepti de fapt sa-ti pice para in gura. Si pana la urma se intampla si asta. Si iti dai seama ca para nu e nicidecum la fel de zemoasa, precum ar fi fost daca ai fi incercat tu sa o apuci si sa o smulgi din copac. Pana la urma iti dai seama ca asta esti. Natafleatza. Astepti sa iti pice para in gura, in loc sa te intinzi tu si sa o apuci. Treaba e ca natafletzi sunt multi, majoritatea si ca singura cale de a te evidentia printre ei este sa te trezesti naiba odata si sa intinzi mana. Deocamdata n-o faci. Deocamdata ti-e bine in turma, insa la un moment dat, unul dintre pragurile pe care o sa trebuiasca sa le treci n-or sa te mai treaca ele pe tine, ci or sa te izbeasca atat de tare incat o sa te faca sa plangi ca o scolaritza. Ai de gand sa schimbi asta? Deocamdata nu. Turma e buna. Traiasca turma.
Sanatate!

Nu stiu daca s-o bag p-aia cu lipsa de timp, sau de spatiu, sau de aer...treaba e ca nu-mi mai vine sa mai scriu. O fi din cauza ca nu mai sunt frustrat (prea mult). De obicei scriu cand sunt nervos, suparat, deprimat. In ultimul timp nu am prea mai avut stari dintr-astea. Nu m-a mai enervat nimeri (presimt ca o sa vina timpu'), nu m-a mai suparat nimeni (trebuie sa vina timpu'), iar de deprimat...are cine sa ma dedeprimeze! In momentele astea sunt doar stresat. Rau si mult! Stres indus mie de catre mine si numai mie trebuie sa-mi multumesc pentru el. Se aproprie un examen mare al vietii, pe care d-abi astept sa-l iau si sa scap naiba. De ce? Nici io nu stiu de ce. Nu mai am nimic de zis. Si pentru cuvintele astea ma strofocai la maxim. E clar, vorba nu e prietena mea!
Sanatate si bafta viitorilor licentiati! Fir intins!

sia - breathe me
Asculta mai multe audio Muzica

...in cur cu liftu'!
Sa ai 30000 de oamenii in tribune, la 35 de grade in aer si tu sa dai pase atat de flegmatic precum si io te-as flegma in chelia aia de aerist, sa dai tu 2 boabe cainilor, dar sa nu fi in stare sa scoti cel putin o remiza cu moldovenii, sa fi tu mititel si sa lasi sa-ti conduca echipa tom si jerry, sa vrei tu 10 mili pe ala care brusc i se impletira picioarele...bravo tie, echipa prea iubita...serios...echipa prea iubita!
Hai Craiova! Lasa ca la anu' rupem...not!

Besicile de la degetele mele alergatoare dupa o besica, dar si cele de la degetele mele spargatoare de seminte bulgaresti ma fac sa-mi vina sa injur in stanga, dar si in dreapta cate-odata! Am mai zis asta, de atatea ori, cum ca as vrea sa nu mai fiu cum sunt, ci sa fiu altfel, sa fiu...un nesimtit! As vrea sa am cea mai mare durere...durerea de p..., aia cand te doare in p... de tot ce te-nconjoara. Sa fiu capabil sa zic tot ce-mi trece prin cap fara sa ma intereseze daca ranesc sau nu, sa pot sa stropesc cu rahat asa cum altii o fac cu cea mai mica usurinta.
Brusc sunt nervos, ceea ce n-am mai fost de mult. Sunt nervos pentru ca gradinarul care se lauda ca are cei mai mari castraveti si cele mai mari oo este de fapt un bisnitar care vinde cornishor si ale carui oo sunt mai degraba besici. Sunt nervos pentru ca pasarica culegatoare de flori roz nu m-a intrebat si pe mine niciodata daca vreau si io macar sa miros una. Sunt nervos ca un trifoi se poate ofoli din cauza unui cartof sfarait in ulei si ingurgitat in miez de noapte. Sunt nervos ca trifoiul ala a fost atat de usor de rupt. Sunt nervos ca mi se arata spatele pe la spate si fata in fata. Sunt nervos ca se vorbeste pe la spate si se rade in fata. Sunt nervos ca pari a fi de treaba, dar de fapt esti de netreaba. Insa ma calmez, ca daca nu m-as calma m-as urca naiba pe pereti.
Ma calmai, gata! Salutari!

Imagine luata de aici. Foarte tari comicurile facute de baiatul asta!

Deoarece de ceva vreme inspiratia mea a fugit la turci, cu un...turc, incep a ma inspira de pe la altii cu mai multa inspiratie decat mine, adica de pe la oricine are inspiratie reprezentata printr-un numar mai mare stric decat zero. De data asta ma inspirasi tu. Si cum subiectul postului tau este femeia, imi zisai sa scriu si eu despre femeie, insa din punctul de vedere al unui barbat.
Titlul o sa fie iritant, stiu asta, si da, sunt misogin, insa in aceeasi masura sunt un iubitor de femei. Pana acum n-am scris de femei, pentru ca nu a avut cine sa ma inspira, dar si pentru ca eram inca in cautarea unui manual de utilizare a femeii. Mi-am zis si imi zic in fiecare zi ca femeia nu e om, femeia a venit de undeva, cu un singur scop, acela fiind de a ne pune capat noua, masculilor alfa. Asa cum Geordi La Forge a teleportat-o pe Eva exact in fata lu' Adam cu scopul de a se pune rau cu prietenul sau Doamne-Doamne, asa face acum Doamne-Doamne si o tot face de ceva vreme. Ne-a trimis pe noi, oamenii pe Pamant si din cand in cand se mai joaca cu masina aia de teleportat si ne mai pune cate-o femeie exact in fata noastra. Rezultatul: suntem mancati.
Iubesc femeile, normal ca le iubesc, ca daca nu le-as iubi, as iubi barbatii si io sigur nu fac asta. Iubesc femeile, insa cred ca in procesul de teleportare se cam pierde manualul de utilizare al acestora. Pur si simplu nu stii cum s-o dai cu ele. Daca esti prea grijuliu, nu-i bine. Daca nu prea pui mana pe ea, iar nu e bine. Trebuie sa gasesti o cale de mijloc pe care oricum n-o s-o gasesti vre-odata, desi tu toata viata asta incerci sa faci, desi stii sigur ca te omori degeaba, insa esti atat de ingramadit si nicidecum n-o sa renunti, desi renuntarea ar fi cea mai simpla solutie.
Oricum, toti barbatii se vaita cand vine vorba de femei, insa tot toti acesti barbati recunosc ca fara o femeie, cel putin, viata lor nu prea ar mai avea sens. Ce viata ar fi aia, daca nu ti s-ar zbiera numele in fiecare zi cand incerci si tu sa stai 2 minute, daca nu te-ai uita si tu la o telenovela doar ca vrea ea, desi ea isi face unghiile si nu vede nimic, daca...dar ce naiba vorbesc io, ca oricum nu-s mari...insurat. Aberez si io, ca de obicei. Pana la urma, cine a zis, a zis bine: "femeile, nu poti trai cu ele, dar nici fara ele!".
Sanatate multa voua, femeilor!
PS: Multumesc tie pentru inspiratie, raman dator!

...te scarpini si-ti trece. Schimbai aspectul. Mai degraba il facui praf. Lasa ca merge si asa.
Sanatate!

Cre'ca fiecare ar vrea, sau cel putin ar fi vrut, la un moment dat sa fie altfel. Sa nu mai fie el, sa nu mai arate ca el, sa nu mai gandeasca si sa nu se mai comporte ca el. Sa fie ca ala, ca ala jmecher, ca aia frumoasa, ca ala cu masina aia tare, ca aia din masina aia tare. Insa cum nu se pot intampla chestii d-astea, ne multumim cu a ne imagina.
Sincer, cateodata si eu imi imaginez cam cum ar fi sa fiu altu. Insa la mine nu prea e de bine, pentru ca intotdeauna imi imaginez cam cum ar fi sa fiu unu pe care-l doare in p... de tot si de toti. La fel ca cel care parcheaza in mijlocul strazii, la fel ca cel care trece strada cu mana la pu.. si opreste o coloana intreaga de masini doar ca sa se scarpine el la oo fara nicio grija, la fel ca scursura aia care opri masina pe alee doar ca sa nu il ploua pe chelia aia deasa care nu acopera decat un gat. As vrea sa fiu asa. As vrea sa nu mai fiu ala care glumeste, ci ala care raneste. Sa fiu cel care isi baga p... peste tot si caruia nu-i pasa de sentimentele altora. Dar cum nu am fost cladit sa fiu asa, nu-s. Nu-s rau, sunt bun. Nu imi place sa omor suflete, pentru ca si eu am unu al meu, care la randul lui nu vrea sa fie ranit. Rad, glumesc, iubesc. Nu tip, nu injunghii, nu atac. Sau ma rog, poate doar ca masura de autoaparare. Insa si atunci ma grabesc sa scot cutitul si sa curatz rana.
Probabil ca odata cu trecerea timpului nu o sa mai vreau sa fiu altceva si o sa accept in totalitate sa fiu doar EU. O sa vrea sa fiu batranul din tren care isi saruta sotia ca atunci cand avea 7 ani si simtea primul fior, o sa vrea sa fiu nenea care isi plimba perechea de mana prin parc si care se uita la ea asa cum soarele se uita in fiecare zi la pamant si nu as vrea sa fiu cel care intra in cocioaba duhnind a bautura ieftina in cautarea unui alt pahar de alcool ce urmeaza a fi platit cu banii meniti spre a hrani gura unui nepot infometat.
"Da Doamne o ploaie, sa curga siroaie, pe Ana sa-ntoarca, dar ... Ana-avea barca!". Exact asa suntem si noi. Nicio ploaie n-o sa ne curete, niciun potop nu o ne spele sufletele. Suntem oameni rai, suntem oameni buni, iubim, sfarsim prin a rani, inevitabil!
Sa ploua!

Azi e 1 iunie asa ca La Multi Ani mie si tie, celui caruia nu i-a disparut copilul din el!

Cum toate filmele excelente (proaste pana la luna si inapoi) au o continuare, asa am si io o continuare la un post anterior. De ce? Pentru ca habar nu am ce sa mai scriu. Am mintea seaca. Sau mai bine zis secatuita. Nu stiu de ce, dar nu mai stiu ce sa scriu, insa am o dorinta acuta de a scrie. Insa de a nu scrie pentru licenta, desigur. Uite, chiar si-n momentul asta uitai ce naiba vruiam sa zic si incerc sa trag de litere pana o sa-mi revina ideea, insa ideea nu o sa revina cand am io nevoie de ea, pentru ca marfi a dat el niste legi asa care sunt mai exacte decat horoscopul lu' nety sandu. Exact cand ai nevoie si cauti acel ceva, exact atunci nu o sa-l gasesti, niciodata, niciodata. Insa, cand te doare in p.. si nu ai nici cel mai mic gram de nevoie, exact atunci dai de el peste tot, dar exact peste tot. Treaba asta e cat se poate de adevarata si la un moment dat incepe a te calca pe nervi, insa nu ai nicio scapare. Asa e si asa va fi tot timpul, ca doar marfi a fost baiat bun. Ce e mai trist e ca legea asta e aplicabila in toate domeniile. Evenimente de zi cu zi, dragoste, timp. Ai nevoie de un ac cu ata alba, exact atunci nu il gesesti. Nu mai ai nevoie de un ac cu ata alba, tocmai atunci te intzapi in el. Ai nevoie sa fi iubit, sa-ti ofere si tie cineva putina afectiune, exact atunci nu se uita nici dracu la tine de parca ai avea ciuma bubonica. Ai nevoie de timp pentru niste realizatul unor chestii, putza, ca nu ai timp deloc, pentru ca exact atunci iti sunt date sa faci alte alea si pentru tine timp n-o sa mai ai. Ai niste timp liber, tocmai atunci nu mai ai nimic de facut si freci menta.
Acum vine partea a doua, partea in care incep sa ma contrazic. Toate astea s-ar putea evita. Exceptand partea cu dragostea, pe care nici nu stiu de ce naiba o bagai acolo. Sentimentele nu se pot controla, punct. Insa celelalte se pot. Singur lucru care sta in care este maiestria omului in a-si crea dezordine in viata. Mult prea putini sunt cei care traiesc in ordine. Si daca stau sa ma gandesc mai bine, aia sunt ciudati. Ei tot timp au lucrurile in ordine, isi au viata in ordine, au puterea de a ordona chiar si timpul. Ei sunt cei de la care n-o sa auzi niciodata "bah, nu am timp". O fi frumos asa? O fi misto sa ai totul ordonat si organizat? Sa nu mai cauti nimic, sa nu te mai surprinda nimic, sa nu te mai impiedici de nimic? Hmmm...not! Parerea mea. Singurul lucru pe care as vrea sa-l ordonez e timpul. Chiar cred ca incepe sa-si bata joc de mine si as vrea sa am puterea sa-l pun la punct. Sa-i fut vre-o doua si sa-i zic "tinere (eternule), de astazi joci asa cum iti cant io si imi dai din productia ta de minute atat cat vrea p.. mea! are we clear?". Insa, deocamdata nu pot ajunge la stadiul asta si simt ca nici de acum incolo n-o sa am vre-o sansa. Asa ca incerc cat mai mult sa-i aranjez dezordinea intr-un mod cat mai dezordonat si sa continui. Keep walking, Johnny!
Sanatate (pe spaniola)!