douazecisisapte

Nu, nu plec in Frantzia. Cre'ca as vrea, adica sigur as vrea sa o ard 3 saptamani prin toata Franta, Marea Britanie, Scotia, Irlanda, Germania, dau pagina la atlas si poate ajung si-n Hong Kong si asa mai departe.
Azi e ultima zi de munca inainte de cele 15 zile lucratoare de concediu consecutive si neintrerupte, sper. De fapt, simt ca deja-s in concediu de 1 saptamana, ca si asa n-am mai facut nimic la servici, numai de am visat non stop la marea cea mare si neagra si la relaxarea totala pe care o s-o exercit in cele ce urmeaza a urma. Sper doar ca in weekendu asta sa nu ploua la Costinesti pentru ca sigur o sa bat pe cineva, chiar daca acel cineva se identifica cu propria-mi persoana. In rest, de marti in colo, poate sa rupa si sa curga siroare, pe Ana sa intoarca, dar presimt io asa putin ca Ana o sa faca rost de barca. Oricum o sa zac in cel mai nesimtit mod posibil, cu treziri dupa miezul zilei si leneviri in fotoliu/pat/iarba/nisip/pamant/pe oriunde apuc. Incerc totusi sa nu ma gandesc prea mult la revenirea din concediu si la munca ce ma asteapta nerabdatoare acilea pe birou.
O s-o iau din loc in asta-noapte, catre tzarm. O sa o ard si o sa ma ard in ultimul hal pe plaja. O sa fac sex cu nisipul, cu marea, cu soarele, prietena cre'c-o s-o neglijez. O sa ma balacesc in ultimul hal, ca o gasca nesatula si nepusa inca pe varza. O sa ma imbat ca porcu' in tineretului si o sa ma zbengui ca un parchinsonist profesionist. O sa strig hai craiova si m..e dinamo, cu berea alaturi, sperand ca o sa reusesc sa zbier mai tare decat prietena-mi microbista.
Intr-un final, o sa ma bosumflu si o sa ma urc in tren suparat ca las in spate marea cea puturoasa si plina de rahatzei si o sa ma intorc in orasul asta betonat si incins bine la 200 de grade celsius. DAR, o sa plec la mine acasa, la poalele muntelui, unde plapuma nu e optionala, ci obligatorie si unde umbra isi merita numele si chiar are valoare.
Sanatate multa si distractie placuta tuturor concediatilor(cei care sunteti in concediu)!

Cu limba imbasicata de catre loviturile dureroare ale unei pungi de seminte cu numere de BeHarca, extravirgine si extrasarate si cu degetele umezite de condensul provocat de 300ml de cola pe peretii unui pahar viu colorat, ma strofochez in a scrie despre minunatele fenomene ale mamicii noastre, natura.
Asa cum credem noi, incuiatii de olteni, afara se fac poze. Dar poze multe rau. Tot cerul e un blitz imens care parca ii deserveste aparatului divin care ar vrea sa imortalizeze superbele imensitati de beton ce fac ca aerul sa tinda spre limita irespirabilului. Dar, cam ca de obicei, dupa o perioada inflacarata trebuie sa apara si sfanta furtuna. Insa ea nu apare asa, singura. In intampinarea-i o trimite pe ea, linistea. De acolo, linistea din-naintea furtunii. Si linistea asta e minunata. Face cerul sa se aprinda, parca s-ar deschide pentru pogorarea ingerilor, face vantul sa adie, parca pentru invigorarea pomilor, face zgomotul sa amutzeasca, parca pentru linistirea noastra a tuturor. Dar exact cand totul incepe a deveni neasteptat de frumos, apare brusc. Cu tunete, cu fulgere. Cu grindina, cu vijelie. E ea, furtuna. Nu vrea sa faca decat rau. Sa smulga copaci si sa striveasca plantatii. Sa infricoseze pamantul si sa il faca sclavu-i. Si reuseste. Ca de fiecare data. Reuseste. Zdrobeste si pleaca. Nici nu-ti dai seama ce se intampla. Face un hit and run cum nici cei mai mari dintre freeleecheri nu reusesc in a indeplini. Si totul se linisteste. Insa ceea ce lasa in urma e o rana dintre cele mai adanci. Insa ce sa faci, trebuie sa o iei de la cap. Soarele se strecoara timid printre norii care incep a se risipi, sa mai incalzeasca odata pamantul, parca pentru a-i vindeca ranile. Trebuie sa-l pregateasca pentru viitor, pentru ca ea va reveni, insa nimeni nu stie cand. Insa va veni si va poseda.

Acest post este o porcarie si nu trebuie luat ca atare.

Mie atat de lene incat nici macar n-as fi in stare sa copiez postu' altuia si sa-l pun aci la mine. Desigur ca as mai modifica niste cuvinte acolo, dar nenea Goagal stie sa caute adanc adanc si sa-l gaseasca pe creatorul original. Creca ar fi in stare sa-l gaseasca si pe The Creator! Doamne iarta-ma!
Sanatate multa si lasati-va de plagiat!

Cam asa zice Liloo in Al 5-lea Element. Dar ce stia ea, ca doar nu era om asa ca noi, era fiintza perfecta, era arma desavarsita, era...buna. Si tot ea rabufneste in plans cand ajunge la litera W din enciclopedia lumii. De fapt creca H ii era de ajuns. Human. Om. Cred ca orice om ar trebui sa se infricoseze atunci cand si-ar da seama cu adevarat cum poate fi el. Orice bestie dornica de seva bruta si elaborata nu se compara cu bestia doritoare de...tot. Omul e cel care vrea orice, tot ce exista material si spiritual. E cel care niciodata n-o sa-ti lase vre-un indiciu spre ceea ce o sa faca in continuare. E cel caruia ii intuiesti cel mai greu urmatoarele miscari. De aceea, cei mai buni cutitari sunt oamenii.
Ca orice specie, oamenii se impart in 2 tabere. Pradatorii si vanatul. Vanatul sunt cei mai batuti de soarta si care, fara voia lor desigur, au fost stropiti la nastere cu ceea ce lumea moderna numeste constiinta. Astia-s chiar...gaste. Niste papagali. Botanisti. Naivi. Prosti. Pampalai. Sunt cei care chiar intind mana atunci cand un pradator o intinde pe-a lui. Si normal ca se intampla inevitabilul. Si-o iau. Grav. De putine ori in fata, de mult prea multe ori in spate. Asta e povara lor. Sa fie asa si sa si-o ia. Si, desi stiu ca or s-o pateasca de fiecare data, nu ezita niciodata in a intinde mana spre mana intinsa de catre pradator.
Pradatorul, pradeaza. Arde. Devasteaza. In stanga si-n dreapta. Si cel mai rau e ca intind mana catre vanat. Si aia, prosti, pun botu. Stai! Oare sunt aia prosti, sau e pradatorul mult prea destept. Iti dai seama cam cat de tare e sa-l faci pe unu? Cam cat de cool e sa fi rau. Sa fi un bad boy? Sau o bitch? Iti dai seama cam cate poti realiza? Cu o minciuna il faci pe prost/proasta. Cu doua chiar, te si bagi pe a lui piele si deja o sa ai ocazia sa-l injunghii din interior catre exterior! Cat de tare poate sa fie!
Acum serios vorbind. Chiar nu inteleg ce plm poate exista in bolnava minte a unora. Cum mama lu ala cu coarne poti acum sa zici ceva si la putin timp sa zici altceva. Cum se numesc astia? Aaaa...da....IPOCRIT(o)I! Cum poti sa joci atatea roluri incat nimeni normal la cap nu mai poate sa-si dea seama pana la urma cine mama lu' acelasi cu coarne mai esti. In fata voastra nu pot decat sa ma inchin si sa va multumesc. Sa va multumesc ca deja ati ocupat voi locurile astea si mi-ati dat mie sansa sa fiu asa cum sunt. Sunt un vanat, dar macar constiinta mea nu e patata cu sangele victimelor pradate. Pradati-ne pe mine si pe cei ca mine si sa speram ca in viata de apoi rolurile sa se schimbe.
Sanatate multa, pradatorilor!
PS: cine nu intelege ce e scris sus, naspa!

Macar pentru secventele de la final si pentru ea.

Gasi sa pun si un nou template la blog, nu e foarte fancy, da' merge!
Va multumesc,
Semnat, domnul Software Engineer!
Sanatate!

M-au hakerit hakerii si mi-au bulit blogu. Invidiosii!!! Glumesc, cine stie ce naiba s-a intamplat cu template-ul ala frumos de tot. Am revenit la cel din urma, deocamdata.
Sanatate!

Cam cat de greu e sa fi fals? Sau mai bine zis, chiar atat de usor iti e sa fi fals? Totul a inceput sa cam fie cu curu in sus. Totul devine un fel de matrix, in care nimic din ce vezi nu mai e ceea ce pare a fi. De fapt nu vezi nimic, pentru ca un fals e doar un fals si atat. Nu are nicio valoare, pentru ca e facut fara a fi gandit inainte, fara a-l fi proiectat careva, fara a fi creat! E doar o copie facuta cu un indigo de multe ori foarte tocit, rezultatul fiind nu numai un fake, ci un fake prost. Te uiti peste tot in jur, numai replici. Incaltaminte, imbracaminte, masini (mai rar - Gelly), bijuterii, ceasuri, oameni. Si stii sigur ca-s facute din barda si ca n-au niciun farmec, dar poate te bate si pe tine gandu' sa iei o prostie d-aia, ca na, e aproape moca si se gaseste peste tot. Insa tot cam peste tot dai de oameni fake, care se poarta fake, care fac lucruri fake, care vorbesc fake, care gandesc fake, care si pe a lu' kk il fac fake. Cre'ca toti avem momentele noastre de duplicitate, comportandu-ne fals. Incercam sa fim altceva, sa-i facem pe cei din jur sa ne placa, dar pana la urma, la dracu' il vreau eu pe cel din jur langa mine daca nu poate sa ma placa asa cum sunt de fapt? Nu vorbesc elevat, asta e, sunt de la tara. Nu am bani kklau, asta e, nu m-am nascut pe gramada. Nu am aptitudini de invidiat, asta e, sunt varza. Insa poate ca, categoria de varza de care apartin eu, pute mai frumos atunci cand se impute, decat cea din care faci tu parte. Si poate ca doar tu si muciosii de pe langa tine cred asta, restu' poate ca nu. Poate ca ma pricep la ceea ce incerc sa fac, poate ca-l fac mai naspa la inceput, insa am timp sa progresez. Poate ca altii nu-s mai buni, ci doar mai experimentati. Par example, eu ma chinui sa scriu pe ast blog si consider ca-s varza. Insa nu toti au crezut asta, motiv pentru care inca o fac. Insa o fac asa cum stiu eu, nu cum ar vrea ei. Ma chinui, nu-mi iese, renunt, tot nu-mi iese. Insa pana la urma am o sadisfactie ca ma straduiesc si ca ceea ce e desfasurat pe liniile de mai sus apartine dansului degetelor mele.
Sanatate multa si, va rog, nu umblati cu cioara vopsita!