douazecisisapte

Mi se pare asa aiurea incercarea mea de a mai scrie ceva pe acest blog pentru ca oricum cititorii (3 cu mine inclusiv) si-au pierdut de mult speranta de a mai gasii randuri pline de povete si autosfaturi din care sa se mai poata si ei inspira. Zic eu. Mi-am dat seama ca varsta nu-ti poate dezgheta mintea, sau mai bine zis nu-ti poate dezgheta decat doi dintre cei trei neuroni care se plictisesc in cutia craniana. Cel mai mic si mai abatut, cel marginalizat de ceilalti doi, n-o sa reuseasca niciodata sa-si ridice temperatura peste cele zero grade celsius necesare inghetului/dezghetului. Asta mic si inghetat e cel care o sa te indemne sa faci toate prostiile in viata, toata magariile si macariile posibile, de care iti dai seama mult mai tarziu sau poate chiar prea tarziu. Tot el e cel care-ti da sperante, te minte continuu cum ca poti fi si tu ceea ce n-o sa fi niciodata, cum ca poti face ceea ce-o sa-ti fie imposibil. Cel mai rau e ca o sa-l porti cu tine mereu. Chiar daca speri ca dupa 3 sticle de vodca el o sa fie cel care moare primul, uiti un lucru, vodca merge cu gheata si gheata merge cu vodca. Acu s-o zic si direct: cine nu are calitati intr-o anumita directie, sa nu incerce. Nu o sa faca cunostinta decat cu esecul si sincer, esecul nu e un baiat bun. Te face sa te indoiesti de tine in cele mai minunat de rele moduri cu putinta.
Salutari la toata lumea, de la cel mai prost "afacerist" posibil.