real madrid - AC MILAN : 2-3. Suck it!
Acum o zi
Desigur
luni, 19 octombrie 2009
pe la
22:52
Se observa foarte usor indepartarea mea de catre ale blogului, desigur, cel mai neimportant lucru de care m-as putea indeparta vre-odata. Imi pasa de blog asa cum imi pasa daca iese presedinte un prost sau altul, oricum e acelasi drac, toti or sa fure la fel. Cred ca tot ce am avut de scris, am scris. Am avut momente cand chiar simteam nevoia sa zbier undeva si cum poti zbiera mai bine decat pe hartie electronica. Imi vine cate-odata sa injur in gura mare. Cred ca atunci as scrie cel mai bune, insa nu prea se nimereste sa am atunci blogul la indemana, mai tarziu fiind degeaba pentru ca ma racesc la fel de repede precum ma aprind. Cred ca singurul lucru care ma opreste sa nu inchid chestia asta sunt linkurile din partea dreapta pe care le vizitez zilnic sau, un motiv mai plauzibil, sentimentele care ma incearca atunci cand vad ca cineva se mai intoarce sa vada ce prostii am mai scris, desigur, cei care nu ajung pe pagina asta printr-o singura cautare de-a lui gogu. Cum se chema asta? Mandrie? Vanitate? Pacat de pacat? Adi de adi? Prostii de prostii?
Salutari plouate si pe cat mai necurand!
Salutari plouate si pe cat mai necurand!
--
Sent from my mobile device
Impotriva timpului
luni, 5 octombrie 2009
pe la
12:47
De la o vreme mi se pare ca viata mi-o traiesc pe fast forward. Nu mai am rabdare sa mananc, nu mai am rabdare sa ascult o melodie de la cap la coada, nu mai am rabdare sa vad genericul unui episod dintr-un serial, nici macar nu mai am rabdare sa dorm. Ma pun in pat seara si as vrea sa derulez totul pana dimineata. Imi dau seama ca morala filmului aluia cu telecomanda e cam adevarata. Nu mai avem rabdare pentru nimic, dar la un moment dat o sa regretam toata fuga asta continua. Unde ne-om grabi, n-am nici cea mai mica idee. Ideea e ca de la un timp, ziua nu mai pare a avea acelasi numar de ore, lucru pe care il cam zice toata lumea. Poate ca de aceea alergam ca disperatii, sa le facem pe toate, dar intr-un timp mai scurt. La un moment dat devine obositor, pana la urma epuizant. Trebuie sa invatam, sa ne adaptam, dar cu fast forward-ul nu facem altceva decat sa pierdem. Pierdem viitoare amintiri frumose, pierdem prieteni, pierdem sanse. Si totul o sa ne izbeasca si-o sa ne dam seama de asta, dar o sa fie prea tarziu pentru ca viata iti ofera fast forward de cate ori vrei, dar rewind, niciodata.
Sanatate multa si incercati sa traiti la viteza normala; graba strica treaba!
Sanatate multa si incercati sa traiti la viteza normala; graba strica treaba!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
