douazecisisapte

Cand eram mic asteptam sarbatorile astea pascale cam cum astept acum sa cada din cer 79 de virgine nebune dupa mine. Era cea mai mistoca sarbatoare dintre toate care-s pe lumea asta. Imi luam haine noi, bashcheti, basti, ce sa mai, ma faceam ca din necherman (pe naiba, aratam la fel de penibil cum aratam toti in vremurile alea). Bai si ciocneam oo si mancam prajituri cu tonele si ma dadeam mare cu bashchetii mei si cu oole mele cele rosii si tari ca piatra si mamamamam ce mai viata. Dar, hopa, crescui mare si...nu mai vreau. Nu mai vreau pashte, nu mai vreau craciun, cel putin nu acum. De la o vreme, nu mai simt nimic pentru sarbatorile astea. Singura placere a momentelor astea e ca imi intalnesc prietenii si familia, care, in amblele exemple sunt/e din ce in ce mai mica. De ce oare nu putem face astea si in celelalte zile? De ce nu putem sa ne intalnim, sa ne vedem, sa vorbim decat la sarbatori? Nu stiu, chiar nu stiu. Ne complacem asa in singuratatea noastra si in izolarea asta unul fata de altul si nu inteleg de ce. Poate ca, doar poate ca, dupa ce ii vezi, nu-ti mai vine sa pleci? Cel putin la mine asa e. Ma duc foarte rar p-acasa, pentru ca imi e greu sa plec de acasa. Pentru ca acolo e acasa si acolo as vrea sa stau. Cu familia, cu prietenii, cu adevaratii prieteni, cu aia pe care i-ai castigat si o sa-i ai toata viata, aia care tin la tine si te ajuta neconditionat. Aia cu care poti si vrei sa bei pana te faci muci, cu care vrei sa te distrezi zi si noapte si cu care ai vorbi vrute si nevrute, pentru ca te asculta si te inteleg, nu te judeca si te vorbesc pe la spinare. Aia da. De aia mi-e dor in fiecare zi si sa mor de nu as da orice sa fiu langa ei, langa toti. Dar cum viata asta niciodata nu-ti da ce vrei tu, ii pune pe cate-unu in colturi opuse, fiecare cu treaba lui. Stau si ma gandesc ca, exact ca-n Seinfeld, daca nu ai reusit sa-ti faci prieteni cat timp ai fost mic, acu' iti mai faci o putza. Ca doar, vorba aia, un cerc de prieteni nu se face cu compasu' ;).
Sper ca toate sentimentele astea non-sarbatori or sa dispara odata cu aparitia familiei, familiei mele. Si cred ca asa o sa fie. Atunci o sa am pentru cine! Atunci o sa-mi placa si o sa fie sarbatoare ii aer. O sa mananc si o sa respir sarbatoate, pentru ca o sa am pentru cine!
Va pup si sper sa fi avut un Paste Fericit!