Pe bune...

miercuri, 16 martie 2011 pe la 23:16



...acum, n-am mai scris de mult, poate nu pentru ca n-am avut ce, ci poate pentru ca nu am mai simtit. Totdeauna cand am scris, mi-a venit parca din suflet, si aici ma refer la adevaratele texte, adevarate atat cat poate mintea mea sa le creeze. N-am sustinut niciodata ca as fi bun la asa ceva, mai ales ca nu stiu cand sa pun un i, sau chiar mai multi, insa care dintre noi nu a visat ca ar fii vre-un mare romancier, un mare scriitor neinteles, care face conversatie doar din citate si versuri scrise de sufletele inzestrate ale predecesorilor nostrii. Ei bine eu nu cred ca am fost chiar asa cand eram mai necopt, insa incet incet .... bah ce nu-mi mai place eminem asta, si cand ma gandesc ca toata ziua il fredonam, asa cum o faceau toti putzulicii. Insa asta din videoclip e destul de buna. Si daca tot venii vorba de buna, ma visez Hank Moody... bah ce-a mai imbatranit dr.dree asta. Si da, si eu vreau sa fiu miliardar, so fucking bad. Da Hank Moody. Cine nu ar vrea sa fie el. Tu? Tu nu vrei sa fii Moody? Esti popo, asa-i? E clar. Il iubesc pe Hank Moody. Ce sa mai, am iesit din dulap, ce bine e! Incepui sa aberez si numai eminem ala e vinovat. Si de la puia asta.
Inainte de a pune punct si de a mai lasa alte 100 de zile pana la urmatoarea pagina, vreau sa ZBIER 2 lucruri: cum plm a ajuns inna sa fie difuzata de vh1 si cum naiba a ajuns mr.saxobeat sa se auda pe santiago bernabeu? Sincer, incep sa ma simt cu curu in sus. O fii oare din cauza ca lumea incepe sa se intoarca cu curu in sus si ea?
P.S.: Dupa mine, fetele astea pot sa cante unde vor ele si cat si cum si ...

Inchinare

pe la 22:46

Revin dupa mult prea mult timp la tine, preainteleptule, spre a-ti mai scrajelii ale tale randuri cu ganduri adanc ascunse de ochii neinsemnatilor din jur, a gloatei nedemne de a ta citire, ganduri care parca aluneca din ce in ce mai prapastios, odata cu scurgerea fiecarui firicel de nisip din a vietii-mi clepsidra. Am incetat a-ti mai hranii paginile cu ale mele cuvinte, nebanuind ca de fapt eu sunt cel care flamanzeste, nicidecum tu. Ai rabdat vreme indelungata, lasand timpul sa treaca peste ale mele minti, sperand numai ca intr-una din zile o sa mi le regasesc si o sa ma intorc la tine cu zeci de pagini schitate de ale mele degete pline de dorinta. Ma plec in fata ta si iti cer iertare, iti implor acceptarea-mi inapoi in ale tale brate, jurand ca in veci n-o sa-ti mai gresesc si ca o sa-ti raman pururea aproape, slujindu-te din intreg sufletul si oferindu-ti mintea-mi ca propria-ti sclava.

douazecisisapte | Powered by Blogger | Entries (RSS) | Comments (RSS) | Designed by MB Web Design | XML Coded By Cahayabiru.com