douazecisisapte

...that will be a day when my hand can touch the beautiful curves of an 5800 xpress music phone. but not yet... fuck it, cruel life!

Dupa vre-o cateva ore: mi-am dat seama ca fericirea altora inseamna tristetea mea. Futu-le muma-n cu...fund de nunti, ca nu ma lasa sa-mi iau io bijuteria. :((

Se pare ca sunt intr-o pana creativa. Poate ca n-am nimic de spus, sau poate ca am prea multe si nu stiu pe care sa le regurgitez aici. Ideea e ca trebuie sa am o anumita stare ca sa pot scrie ceva cat de cat calumea. Daca incerc sa ma fortez, iese o prostie mai mare si decat mine, desi nu cred ca asa ceva ar fi posibil. E clar ca nu-s bun de blogger. Nu cred ca as reusi sa tin un blog zilnic, asa cum fac mai marii oameni care de cat de urati erau n-au mai vrut sa iese din ale lor cocioabe si au decis sa pupe in cur online, singurul mod de a iesii din cacat. Ciudat. Acum, aschimodiile se dau mari vedete si ies din marile lor vile ridicate in strainatatzuri, la volanul a patru roti ce sustin o tabla pe care e desenat un cal dintr-o cizma. Mi-as dori sa stiu sa desenez si sa fiu si inteligent. Mi-ar place sa fac comicuri. Imi plac comicurile. Doar dupa asta surfez pe net. Nu-mi plac palavragii care incep un post si care uita sa-l mai termine, sau care au cuvinte de incheiat gay, de genul "Va iubesc....bla bla". Aaa...si care arata ca un gay, la fel ca si blogul lui construit parca de un copil de 7 ani. Cu ce incepusem? Na ca ma fortai si facui unu' cu mot.
Sanatate la toata lumea, chiar si aluia chel si cu buze ca ventuze!

Dupa o citire a postului vazui ca am o gramada de greseli. Se trage totul de la prostia asta de pepene. Mi-e lene sa le corectez, asa ca dati-va si singuri seama ce plm vreau sa zic aci. Hai pa!
Cu o amarata si total lipsita de gust felie de pepene, cumparata de la coltul blocului pe bezna, parca-mi vine chef in a-mi lasa degete sa zburde putin pe tastatura animalului meu de companie, Leptopel. Chiar dinnainte de a pleca in concediu ma chinui sa ma falesc cu experientele de care am avut parte in ultimele 2 saptamani de concediu. Sa ma laud io cum am fost dezverginat de mirificile valuri ale marii negre/verzi/albastre la minunata varsta de 25 de ani, cum am calatorit sute si sute de km cu extraordinarele minunatii tehnologice puse la dispozitie de catre CFR si multe, multe alte chestii pe care deja le-am uitat. O sa incerc totusi sa-mi aduc aminte. Asa.
Pe la 25 de ani ma hotarai sa vad si io marea. Pana acum n-am prea avut ocazia, nici materialul si cred ca nici ardoarea necesara. Era oricum s-o ratez si anul asta ca nu eram prea hotarat, dar au fost altii mai hotarati decat mine, asa ca mi-ai indus si mie putina hotarare. Deja biletul de tren incepea sa-mi puna niste noduri in gat/genunchi/fund. Nu e ieftin deloc sa mergi cu trenul, doar decat daca esti student. Deci cum nu mai sunt, e al naibi de scump. Sa fi plecat cu rata nici nu se punea in discutie, masina pu*a. Deci tren. Ajunge repede (9 ore de cosmar), nu te dai din el decat la destinatie, poti sa faci pipi in timp ce merge (daca ai gambe echilibrate). Rapid, cacalau bani, nici macar o priza. Bun, da-l in ma-sa.
Trecura 9 ore, uite marea. Ma simteam ca la 3 ani cand am simtit prima acadea intre ale mele buze (fictiune, ca de unde plm sa mai stiu io cand am mancat pentru prima data acadele...sau orice altceva). Nu vruiam sa-mi pun decat bagajele in camera si sa o zbunghesc in apa + sa admir galetile de tzatza de pe plaja, desigur aratandu-le si prietenei mele ca sa nu-mi scoata ochii ca-s io bulagiu si le tin doar pentru mine. Dar cum se intampla de fiecare data, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la mare, asa ca am vazut camera, mi-am bagat ceva in ala care a facut vila aia si gandul mi-a fugit iar la galetile de tz...apa din mare.
Alge, bolovani, lovituri, taieturi. La mare mi se parea ca incepe a fi nasol. Mi se spulberasera cateva ganduri bune pe care despre ea. Vruiam la bulgari, in grecia, in antalia, dadeam pagina si ajungeam si-n caraibe si ... ma impiedicai de un mega bolovanul tineretului si ma trezi din vise cu o gura plina de apa sarata si foarte nasoala la gust. Prima zi la mare sucks.
A doua zi, de dimineata (10am) pe plaja nisip, in apa nisip, in mare valuri. Wow, ce tare e la mare cand sunt valuri. Iubesc valurile. As faca dragoste cu valurile toata ziua. Le vreau, le doresc, le iubesc. Dar cum valurile sunt ca femeile, nu le poti iubi tot timpul, asa ca a 3-a zi valurile n-au mai fost in forma, deci urasc marea. Sau poate ele erau, dar io eram atat de mahmur incat nu-mi dadeam seama ca valurile ma vruiau la nebunie, dar eu nu eram in stare de nimic? Neah, clar erau ele de vina.
Prima seara, nebunie pe strazi, erau mai multi oameni pe strazi decat cati gandaci am io acum in baie, ca au napadit de parca ar fi mega discoteca tineretului aci la mine. Oricum maine le dau la nas cu coco shanel, sa intinda toti cracii. Desigur, craiova n-a fost in stare sa bata cainii, desi tot costinestiu tipa cand dadea costea cu bila in porumbi. Rupti de obositi, am adormit in brate cu tovarasul meu de drum, de gen masculin. Normal ca cele 2 paturi separate din rezervarea facuta cu 2 saptamani inainte se transformase intr-unul semidublu asezat in laterala unei camere de 2m la patrat. Nu-i nimic, somnui dulce.
A doua seara, plimbare scurta, nepoposire in white horse (WTF?!), insa poposire la coada la intrare in mega super extra mega super extra mega dicoteca tineretului din costinesti, constanta, dobrogea, romania, europa, pamant, calea lactee. Parca era la carne inainte de 89 (nu ca as stii io). Un sfert de ora de stat, o gramada de bani pe bilet, dezamagire totala inauntru. Noroc cu fratele nostru, Alcoolul, care a facut ca noaptea sa para una de vis si sa ma faca sa tip "uite ala e din craiova", de parca vazusem pe Gica Hagi si ai lui. Bautura tare, gura multa, drum pana in pat de care nu-mi aduc aminte nici pana acum, o batalie cu greata si o zi care urma a fi una dintre cele mai nasoale simtite in cariera de, sa zicem, 10 ani de alcool. Urma a fi ziua in care ziceam ca nu mai beau uischi. Normal ca am mintit, dar stiu sigur ca asa mult n-o sa mai beau vre-odata.
Drumul inapoi, 9 ore, acelasi tren, acelasi pipi daca ai gleznele echilibrate. I love u, CFR (nu echipa de fotbal, huoooo).
Concluzie: am auzit ca in grecia e mai ieftin si mai frumos!
Sanatate multa, ma intorc la pepenele asta fad, care are doar miros, gustul creca se pierdu cand il taiai!

Gata, mi-am revenit...NOT! :D
Salutari si ... acelasi cuvant dar cu R in loc de L!

...but not yet! La cererea fanilor o sa scriu ceva. Cre'ca o sa scriu despre concediu, despre mare, despre soare, despre bucuria de a calatorii cu minunatiile ingineresti puse la dispozitie de CFR, despre una, despre alta, dar...nu inca. Nu-mi vine sa scriu. Cand o sa-mi vina, n-o sa ma mai opresc. Deocamdata nu scriu nimic. Trebuie sa ma reobisnuiesc cu plantatia de la serviciu, cu trezitu' cu mult inainte de orele 11 ale diminetii, cu sufocanta si mult prea deranjanta caldura care simt ca incepe a mi se urca la cap si a-mi inabusii micul creierash, etc, etc, alea, alea.
Sanatate si sa dea Domnu' la toata lumea nopti putin mai racoroase!

Gata distractia, inapoi pe plantatie!